bun

Din latină bonus.

• AFI: /bun/

Declinarea adjectivului bun
	Singular	Plural
Masculin	bun	buni
Feminin	bună	bune
Neutru	bun	bune

1. care are calități.
2. care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
3. care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
4. (despre copii) cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți.
5. caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
6. care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
7. (despre mâncăruri și băuturi) gustos, apetisant, ales.
8. bogat, abundent, îmbelșugat.
9. (despre miros) frumos, plăcut, agreabil.
10. liniștit, tihnit, fără griji; fericit.

    Viață bună.

11. potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea.
12. (despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) care funcționează bine.
13. (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare.
14. de calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou; veritabil, autentic; pur.
15. (despre bani) care are putere de circulație.
16. înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit.
17. folositor, util; avantajos, rentabil.
18. (în basme și superstiții) prevestitor de bine.
19. zdravăn, puternic, strașnic; considerabil, mare.
20. întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine.
21. (despre legături de rudenie) de sânge, adevărat.

    Tată bun.

22. (despre prieteni, vecini etc.) apropiat; devotat.
23. nobil, ales.

• bun-simț
• bună purtare
• certificat de bună-purtare
• bună-cuviință
• bun-gust
• bună-dimineața
• bună-credință
• văr bun, vară bună

• Bun la inimă = milostiv
• Bun, rău = oricum ar fi
• Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
• Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie
• Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor
• A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere
• A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva
• A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus
• A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
• Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
• A o păți bună = a avea necaz
• (ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice!
• Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum!
• Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o)= se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună
• Poamă bună= se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
• Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului
• Bun pentru... = valabil pentru...
• Bun de gură = limbut
• Bun de mână = îndemânatic, abil
• A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios
• A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare
• A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere
• La ce bun? = la ce folosește?
• A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău
• În bună parte = în măsură importantă
• O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.)
• Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate

Declinarea substantivului bun
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bun	bunuri
Articulat	bunul	bunurile
Genitiv-Dativ	bunului	bunurilor
Vocativ	bunule	bunurilor

1. ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.
2. (mai ales la pl.) tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
3. element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
4. calitate, virtute.
5. (rar) rezultat, rod, folos.

• bunuri de consum
• bune oficii

Declinarea substantivului bun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bun	buni
Articulat	bunul	bunii
Genitiv-Dativ	bunului	bunilor
Vocativ	bunule	bunilor

1. (înv. și pop.) bunic.

• bună

1. (exprimă o aprobare) bine, da, așa, de acord.

• DEX online

---

(English)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /bʌn/

bun, pl. buns

1. bulcă
2. coc

• have a bun in the oven = a fi însărcinată
• made with butter and egg = a fi făcut cu ou și oțet

---

(Gàidhlig)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bun m., pl. bunan

1. bază, fundație

---

(Gaeilge)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului bun
'	Singular	Plural
Nominativ	bun	bunanna
Acuzativ	-	-
Dativ	bun	bunanna
Genitiv	buin	bunanna

bun m.

1. bază

---

(日本語)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bun (hiragana ぶん, katakana 分)

1. parte, drept

bun (hiragana ぶん, katakana 文)

1. propoziție, scrieri

---

(rumantsch)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bun

1. bun

---

(Soomaaliga)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bun

1. cafea

---

(Sranantongo)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bun

1. bun

---

(Volapük)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului bun
'	Singular	Plural
Nominativ	bun	buns
Acuzativ	buni	bunis
Dativ	bune	bunes
Genitiv	buna	bunas

bun