nobil
Etimologie
Din latină nobilis, germană nobel, italiană nobile, franceză noble.
Pronunție
- AFI: /'no.bil/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului nobil | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | nobil | nobili |
| Feminin | nobilă | nobile |
| Neutru | nobil | nobile |
- care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales.
- Om nobil.
- care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva.
- O acțiune nobilă.
- distins, elegant, desăvârșit; grațios.
- care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate.
- care face parte din nobilime.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului nobil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nobil | nobili |
| Articulat | nobilul | nobilii |
| Genitiv-Dativ | nobilului | nobililor |
| Vocativ | nobilule | nobililor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online