poseda

Din franceză posséder < latină possidere. Confer italiană possedere.

• AFI: /po.se'da/

1. (v.tranz.) a avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni.

   A poseda un bun material.

2. (la pasiv; despre oameni) a fi dominat de..., a fi stăpânit de...
3. a avea anumite însușiri, caracteristici.
4. a cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc.

   Posed bine o limbă străină.

   Acest medic posedă o experiență bogată.

• 1: avea, deține, stăpâni, (înv.) posesui
• 2, 3: avea
• 4: cunoaște, ști

• deposeda
• deposedare
• deposedat
• posedare
• posedat
• posesiune, posesie
• posesor
• posesui
• posesuitor

• DEX online