particulă
Etimologie
Din franceză particule < latină particula.
Pronunție
- AFI: /parˈti.ku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului particulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | particulă | particule |
| Articulat | particula | particulele |
| Genitiv-Dativ | particulei | particulelor |
| Vocativ | particulă | particulelor |
- parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie.
- (lingv.) afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile.
- (spec.) cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online