Sari la conținut

vorbire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a vorbi.

Pronunție

  • AFI: /vor'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbire vorbiri
Articulat vorbirea vorbirile
Genitiv-Dativ vorbirii vorbirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit.
  2. limbaj.
  3. fel de a vorbi, mod de a se exprima.
  4. limbă, grai.
  5. (înv.) cuvânt; mențiune.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=vorbire&oldid=911188”