certa

Din latină certāre („a certa”).

• AFI: /ʧer'ta/

1. (v.refl. recipr.) a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere.
2. a rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.

   S-a certat cu toți prietenii.

3. (v.tranz.) a mustra, a dojeni.

   L-a certat cu asprime.

4. (v.tranz.) (înv.) a pedepsi.

• 1: se gâlcevi, se ciorovăi, se ciondăni
• 2: se învrăjbi, se supăra, (pop.) se bălăbăni, se gâlcevi, se sfădi, (înv. și reg.) se pricinui, (reg.) se cârti, (se) pricini, (Mold.) se cârcoti, (prin Olt.) se rohoti, (înv.) se pârî, se prici, se prigoni, (fam. fig.) se strica
• 3: admonesta, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, (livr.) apostrofa, (pop. și fam.) beșteli, muștrului, ocărî, probozi, (pop.) sfădi, sudui, (înv. și reg.) înfrunta, oropsi, stropoli, toi, (reg.) cârti, tolocăni, (prin Mold.) (-i) bănui, (Olt.) docăni, (prin Mold.) mogorogi, (Mold. și Bucov.) moronci, (Bucov.) puțui, (Mold.) șmotri, (Olt. și Ban.) vrevi, (înv.) preobrăzi, prihăni, probăzui, prociti, (fam. fig.) săpuni, scutura
• 4: pedepsi

• a certa: lăuda
• a se certa: se împăca

• ceartă
• certare
• certat
• certăreț, certăreață

• cert

• A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral
• A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic
• A se certa ca la piață = a se certa violent, folosind cuvinte triviale

• DEX online

(italiano)

Derivat regresiv din certo.

• AFI: /'ʧɛrta/

certa

1. forma de feminin singular pentru certo.