Sari la conținut

prigoni

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) prigoniti.

Pronunție

  • AFI: /pri.go'ni/


Verb


Conjugarea verbului
prigoni
Infinitiv a prigoni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prigonesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prigonească
Participiu prigonit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima.
  2. (v.tranz.) a izgoni, a fugări pe cineva.
  3. (v.tranz.) (fig.) (despre abstracte) a urmări, a obseda; a chinui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe