Rho Cassiopeiae
| Rho Cassiopeiae | |||||
| |||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Cassiopeia | ||||
| Magnitudine aparentă | 4,52 | ||||
| Magnitudine absolută (Mv) | −7,48 
| ||||
| Clasificare spectrală | G2Ia0e | ||||
| Tipul de variabilă | SRD semi-regular[*][1][2]
| ||||
| Declinație | +57° 29′ 58″[3] | ||||
| Ascensie dreaptă | 23h 54m 23.0s[3] | ||||
| Astrometrie | |||||
| Distanța față de Terra | 8100 al ( pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Detalii | |||||
| Masă | 40 M☉ | ||||
| Luminozitate | 550000 L☉ | ||||
| Rotație stelară | 29 km/s | ||||
| Temperatură | 7500 K | ||||
| Diametru | 450 D☉ | ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
Rho Cassiopeiae (ρ Cas / ρ Cassiopeiae) este steaua cea mai îndepărtată care poate fi văzută cu ochiul liber, obsevatorul aflându-se doar în emisfera nordică. Ea se află la o distanță de 8.100 de ani-lumină în constelația Cassiopeia.
Rho Cassiopeiae este de tip spectral G2, însă în orice moment strălucirea ei poate crește cu ocazia unei ejecții de materie. Ea este o candidată serioasă la titlul de viitoare supernovă vizibilă în Calea Lactee. Foarte aproape de ea se află V373 Cassiopeiae, o variabilă situată la doar 42 de ani-lumină.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Această hipergigantă galbenă - una dintre cele 12 stele de acest tip cunoscute în Galaxia Noastră - are un diametru de 450 de ori mai mare decât cel al Soarelui (adică de circa 626.707.800 km) și strălucește de 1 milion de ori mai mult decât acesta. Se estimează că la fiecare 50 de ani, Rho Cassiopeiae pierde brusc o masă echivalentă cu 10.000 de ori masa terestră. Ultima tresărire a sa a fost observată în 2000.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Comparație a stelei Rho Cassiopeiae cu Soarele.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ SIMBAD
- ^ General Catalogue of Variable Stars (Samus+ 2007-2011)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Van Leeuwen, F. (). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752
. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||