Oceanul planetar
Semnificația culorilor:
a) albastru: ocean;
b) negru: rezervoare de apă care nu au legătură cu Oceanul (în imagine Marea Caspică și Marile Lacuri);
c) alb: uscat
Oceanul planetar este sistemul interconectat al apelor oceanice (sau marine) ale Pământului și cuprinde cea mai mare parte a hidrosferei, care acoperă aproape 71% din suprafața Pământului, cu un volum total de 1,332 miliarde km cubi.[1]
Unitatea și continuitatea oceanului planetar, cu un schimb relativ liber între părțile sale, este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.[2] Acesta este împărțit într-un număr de teritorii oceanice principale, care sunt delimitate de continente și au caracteristici oceanografice diferite: el se împarte în Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic (rareori considerat o mare a Oceanului Atlantic), Oceanul Indian, Oceanul Pacific și Oceanul Antarctic (considerat de obicei ca partea de sud a Oceanului Atlantic, Indian și Pacific). La rândul său, apele oceanice sunt intercalate de mai multe mări și golfuri mici.
Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3.729 m, iar adâncimea maximă de 11.022 (abisul Mariane). Salinitatea apei este, în medie, 3,5%.[3]
Terminologie
[modificare | modificare sursă]
Ocean și mare
[modificare | modificare sursă]Termenii „ocean” sau „marea” utilizați fără specificații se referă la corpul interconectat de apă sărată care acoperă cea mai mare parte a suprafeței Pământului.[4][5] Acesta include Atlantic, Pacific, Indian, Antarctic și Oceanul Arctic.[6] Ca termen general, „oceanul” este în mare parte interschimbabil cu „marea” în engleza americană, dar nu și în engleza britanică.[7] Strict vorbind, o mare este un corp de apă (în general, o diviziune a oceanului mondial) parțial sau complet închis de uscat.[8] Cuvântul „mare” poate fi folosit și pentru multe corpuri specifice, mult mai mici de apă de mare, cum ar fi Marea Nordului sau Marea Roșie. Nu există o distincție clară între mări și oceane, deși, în general, mările sunt mai mici și sunt adesea parțial (ca mări marginale) sau în întregime ca (în mările terestre) mărginite de uscat.[9]
Oceanul mondial
[modificare | modificare sursă]Conceptul contemporan al Oceanului mondial a fost inventat la începutul secolului alXX-lea de oceanograful rus Yuly Shokalsky pentru a se referi la oceanul continuu care acoperă și înconjoară cea mai mare parte a Pământului.[10] Corpul global și interconectat de apă sărată este uneori denumit oceanul mondial sau oceanul global.[11][12] Conceptul unui corp continuu de apă cu schimb relativ liber între părțile sale este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.[13]
Geografie
[modificare | modificare sursă]Diviziuni oceanice
[modificare | modificare sursă]Frontierele oceanelor sunt limitele Pământului în apele terestre. Definiția și numărul oceanelor pot varia în funcție de criteriile adoptate. Diviziunile principale (în ordinea descrescătoare a zonei) ale celor cinci oceane sunt Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Antarctic și Oceanul Arctic.
| # | Ocean | Locație | Supr. (km2) |
Volum (km3) |
Adâncime medie (m) |
Coastă (km)[14] |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Oceanul Pacific | Între Asia și Australasia și Americi[15] | 168.723.000 (46.6%) |
669.880.000 (50.1%) |
3.970 | 135.663 (35.9%) |
| 2 | Oceanul Atlantic | Între America și Europa și Africa[16] | 85.133.000 (23.5%) |
310.410.900 (23.3%) |
3.646 | 111.866 (29.6%) |
| 3 | Oceanul Indian | Între Subcontinentul Indian, Africa și Australia[17] | 70.560.000 (19.5%) |
264.000.000 (19.8%) |
3.741 | 66.526 (17.6%) |
| 4 | Oceanul Antarctic | Între Antarctica și oceanele Pacific, Atlantic și Indian Uneori considerat o extensie a acestor trei oceane.[18][19] |
21.960.000 (6.1%) |
71.800.000 (5.4%) |
3.270 | 17.968 (4.8%) |
| 5 | Oceanul Arctic | Între nordul Americii de Nord și Eurasia în Arctica Uneori considerată o mare marginală a Atlanticului.[20][21][22] |
15.558.000 (4.3%) |
18.750.000 (1.4%) |
1.205 | 45.389 (12.0%) |
| Total | 361.900.000 (100%) |
1.335.000.000 (100%) |
3.688 | 377.412 (100%) | ||
Sursele: Encyclopedia of Earth,[15][16][17][18][22] International Hydrographic Organization,[19] Regional Oceanography: an Introduction (Tomczak, 2005),[20] Encyclopædia Britannica,[21] și International Telecommunication Union.[14]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ "WHOI Calculates Volume and Depth of World’s Oceans" Arhivat în , la Wayback Machine.. Ocean Power Magazine. Retrieved 28 februarie 2012.
- ^ Spilhaus, Athelstan F. 1942 (Jul.). "Maps of the whole world ocean." Geographical Review (American Geographical Society). Vol. 32 (3): pp. 431-5.
- ^ Anton Bejan, Mihai Bujeniță - Dicționar de marină, Editura Militară, 1979.
- ^ „ocean, n”. Oxford English Dictionary. Accesat în .
- ^ „How much oxygen comes from the ocean?”. National Ocean Service. National Oceanic and Atmospheric Administration U.S. Department of Commerce. . Accesat în .
- ^ „Sea”. Merriam-webster.com. Accesat în .
- ^ Bromhead, Helen, Landscape and Culture – Cross-linguistic Perspectives, p. 92, John Benjamins Publishing Company, 2018, ISBN: 9027264007, 9789027264008; unlike Americans, speakers of British English do not go swimming in "the ocean" but always "the sea".
- ^ „WordNet Search — sea”. Princeton University. Accesat în .
- ^ „What's the difference between an ocean and a sea?”. Ocean facts. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în .
- ^ Bruckner, Lynne and Dan Brayton (). Ecocritical Shakespeare (Literary and Scientific Cultures of Early Modernity)
. Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0754669197.
- ^ „Ocean”. Sciencedaily.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ "„Distribution of land and water on the planet”. UN Atlas of the Oceans. Arhivat din original la .
- ^ Spilhaus, Athelstan F. (iulie 1942). „Maps of the whole world ocean”. Geographical Review. 32 (3): 431–5. doi:10.2307/210385. JSTOR 210385.
- ^ a b „Recommendation ITU-R RS.1624: Sharing between the Earth exploration-satellite (passive) and airborne altimeters in the aeronautical radionavigation service in the band 4 200–4 400 MHz (Question ITU-R 229/7)” (PDF). ITU Radiotelecommunication Sector (ITU-R). Accesat în .
The oceans occupy about 3.35×108 km2 of area. There are 377412 km of oceanic coastlines in the world.
- ^ a b „Pacific Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în .
- ^ a b „Atlantic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în .
- ^ a b „Indian Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în .
- ^ a b „Southern Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în .
- ^ a b „Limits of Oceans and Seas, 3rd edition” (PDF). International Hydrographic Organization. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Tomczak, Matthias; Godfrey, J. Stuart (). Regional Oceanography: an Introduction (ed. 2). Delhi: Daya Publishing House. ISBN 978-81-7035-306-5. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Ostenso, Ned Allen. „Arctic Ocean”. Encyclopædia Britannica. Accesat în .
As an approximation, the Arctic Ocean may be regarded as an estuary of the Atlantic Ocean.
- ^ a b „Arctic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Alexandru Lungu, Nina Volontir, Ilie Boian: Geografia fizică generală, editura Litera, Chișinău, 2003
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Oceanul planetar la Wikimedia Commons
- en Rețeaua oceanului planetar
- en Oceanul Planetar pe Infoplease.com
- en Totul despre oceane - Livescience.com.
- en Atlasul oceanelor:
- en Limitele oceanelor și mărilor (Proiect al celei de-a 4-a ediții, 2002)
