Sari la conținut

Gellu Naum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gellu Naum
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiAndrei Naum și Maria Rosa Gluck
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator, dramaturg, traducător, eseist
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București,
Universitatea Sorbona
Activitatea literară
Limbilimba franceză
limba română  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarsuprarealism, proletcultism
Specie literarăeseistică, poezie, proză, teatru
Operă de debut1. Poezii în revista Cuvântul,
2. Drumețul incendiar (1936)
Opere semnificativeLibertatea de a dormi pe o frunte”, „Calea șarpelui
Note
PremiiPreis der Stadt Münster für Europäische Poesie[*][[Preis der Stadt Münster für Europäische Poesie (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata

Gellu Naum (n. , București, România – d. , București, România) a fost un eseist, poet, prozator și dramaturg român considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.[3]

S-a născut la 1 august 1915 în București; a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești și al soției acestuia, Maria Naum, născută Rosa Gluck. În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în revista Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind filosofia. La 27 decembrie 1935, studentul Naum din anul III a fost percheziționat și arestat pentru că a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile caselor din străzile Dr. Sergiu, Dr. Felix și Bd. Cuza.[4]

La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbona, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București".

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă. În 1948 și 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șarpelui, experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii 1950 și 1960, publică mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul Soarele calm sau "romanul pentru tineret" Tabăra din munți), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 Heraclit). În această perioadă, el trăiește mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

Odată cu perioada destinderii regimului, începe să publice poeziile de sertar în 1968, cu volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc.), Gellu Naum reușește să stârnească unele reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985). În numai câțiva ani, apar numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).

Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Proză și eseu

[modificare | modificare sursă]

Literatură pentru copii

[modificare | modificare sursă]

Opere traduse în alte limbi

[modificare | modificare sursă]

Majoritatea notelor bibliografice au fost extrase din antologia Literatura română de avangardă, îngrijită de Gabriela Duda, Universitatea din Ploiești, Editura Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0730-X

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • 1958 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii, București
  • 1968 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, București
  • 1975 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, București
  • 1986 - Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, București
  • 1992 - Premiul național de poezie „Mihai Eminescu”, Botoșani
  • 1992 - Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa
  • 1995 - Premiul Fundației Culturale Române pentru excelență artistică, București
  • 1997 - Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, București
  • 1999 - Premiul european de poezie, Münster
  • 2002 - Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Științe, Literatură și Arte Oradea (ASLA)
  • 2002 - The American Romanian Academy Arts Award

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[5]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ [Andre Breton declara, „Suprarealismul s–a mutat la București.”
  4. ^ „Avangarda românească (II)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 12.
  • Ion Pop, Gellu Naum: poezia contra literaturii, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2001
  • Simona Popescu, Salvarea speciei: (despre suprarealism și Gellu Naum), București, Editura Fundației Culturale Române, 2000
  • Simona Popescu, Clava: critificțiune cu Gellu Naum, Pitești, Editura Paralela 45, 2004
  • Vasile Spiridon, Gellu Naum (micromonografie), Brașov, Editura Aula, 2005
  • Alina Ologu, Gellu Naum: experimentul poetic, Constanța, Editura Pontica, 2007
  • ***, Athanor. Caietele Fundației "Gellu Naum", nr. 1/2004, p. 68 și nr. 2/2008, p. 144

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri