Wiktionary

duplica

See also: duplicá, and duplicà

Catalan

edit

Verb

edit

duplica

  1. inflection of duplicar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Italian

edit

Verb

edit

duplica

  1. inflection of duplicare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

edit

Verb

edit

duplicā

  1. second-person singular present active imperative of duplicō

References

edit

Portuguese

edit

Verb

edit

duplica

  1. inflection of duplicar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

edit

Etymology

edit

Borrowed from French dupliquer, from Latin duplicāre. Doublet of îndupleca.

Verb

edit

a duplica (third-person singular present duplică, past participle duplicat) 1st conj.

  1. to duplicate

Conjugation

edit
    conjugation of duplica (first conjugation, no infix)
infinitive a duplica
gerund duplicând
past participle duplicat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present duplic duplici duplică duplicăm duplicați duplică
imperfect duplicam duplicai duplica duplicam duplicați duplicau
simple perfect duplicai duplicași duplică duplicarăm duplicarăți duplicară
pluperfect duplicasem duplicaseși duplicase duplicaserăm duplicaserăți duplicaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să duplic să duplici să duplice să duplicăm să duplicați să duplice
imperative — tu — — voi —
affirmative duplică duplicați
negative nu duplica nu duplicați

Spanish

edit

Verb

edit

duplica

  1. inflection of duplicar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=duplica&oldid=77302012"