Фея Весны (Василой)

© Адела Василой:

Фея Весны

За сутью естества прильну к земле,
Сольюсь душой со всем, что есть на свете,
Наядою в волне, избегнув сети,
Дриадою в лесной туманной мгле...

Чудесно возрождаюсь, по весне,
И утопаю в персиковом цвете
С деревьями… Великолепны эти
Мгновения, что чувства множат мне!

Я — дома в городе, в лесу и у реки…
Ресницами ласкаю небосвод,
И растворяюсь в нем, из года в год —

В согласии с судьбой, иль вопреки,
Во мне все больше неба, в нем — меня…
Мелькаю в окнах, cиневой пьяня!

© Адела Василой:

Zîna Primăverii

 Absorb din lut esenţa mea primară,
 Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume —
 Naiadă în a valurilor spume,
 Driadă în pădurea seculară.

 Cu arborii renasc în primăvară
 Şi dau cu ei în floare — fără glume!
 Aceste mici minunăţii anume
 Îmi fac senzaţia vieţii clară.

 În miezul codrului mă simt acasă,
 Ating cu geana cerul de mătase...
 Din an în an eu mă dizolv, ca ceara.

 În arşiţa din iulie, se pare,
 Simt cerul mistuindu-mă cu-ardoare.
 Eu trec în el - și el în mine... vara.