umor
Etimologie
Din franceză humeur.
Pronunție
- AFI: /u'mor/
Substantiv
| Declinarea substantivului umor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umor | ' |
| Articulat | umorul | ' |
| Genitiv-Dativ | umorului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- înclinație spre glumă și ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă.
- vorbă care exprimă o astfel de înclinație.
Traduceri
Traduceri