toc

Onomatopee.

• AFI: /tok/

1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare.

Din maghiară, sârbocroată tok.

• AFI: /tok/

Declinarea substantivului toc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toc	tocuri
Articulat	tocul	tocurile
Genitiv-Dativ	tocului	tocurilor
Vocativ	tocule	tocurilor

1. cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.).
2. (spec.) (rar) teacă de sabie.
3. unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei.
4. cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile.

• toc rezervor

Din bulgară ток (tok).

Declinarea substantivului toc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toc	tocuri
Articulat	tocul	tocurile
Genitiv-Dativ	tocului	tocurilor
Vocativ	tocule	tocurilor

1. porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului.

• toculeț

• cot

• DEX '98 via DEX online