subiect
Etimologie
Din latină subjectum (cu unele sensuri după franceză sujet).
Pronunție
- AFI: /suˈbjekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului subiect | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | subiect | subiecte |
| Articulat | subiectul | subiectele |
| Genitiv-Dativ | subiectului | subiectelor |
| Vocativ | subiectule | subiectelor |
- totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
- chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
- cauză, pricină, motiv.
- (lingv.) partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.
- ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.
- (log.) termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online