serviciu

Din franceză service < latină servitium.

• AFI: /ser'vi.ʧju/

1. acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. (în construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație.
3. ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă.
4. îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri.
5. funcție.

   Serviciu de casier.

6. subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții; (p.ext.) colectivul de muncă corespunzător.
7. grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.

   Serviciu de cafea.

8. mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
9. (sport) punere în joc a mingii.

• contraserviciu
• deserviciu

• scară de serviciu
• serviciu militar
• serviciu comandat
• serviciu divin, serviciu religios

• A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc
• A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău
• (despre angajați, ostași, elevi) (a fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligațiilor profesionale
• A intra în serviciu = a deveni salariat

• cursivei

• DEX '98 via DEX online