semăna

Vezi și : semănă

Din latină seminare.

• AFI: /se.məˈna/

Conjugarea verbului semăna
Infinitiv	a semăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	semăn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să semene
Participiu	semănat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța.
2. (v.tranz.) (înv.) a vârî în pământ, a îngropa.
3. (v.tranz.) (pop.) a arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.
4. (v.tranz.) a pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.
5. (v.tranz.) (fig.) a răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc.

• semănare
• semănat
• semănător
• semănătură

Din latină similare.

• AFI: /se.mə'na/

Conjugarea verbului semăna
Infinitiv	a semăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	semăn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să semene
Participiu	semănat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
2. (v.intranz.) a părea, a arăta, a face impresia de...

• seamăn
• semui
• semănare

• A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul

Din semăna.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru semăna.

• asemăn
• nășeam

• DEX '98 via DEX online