renunța
Etimologie
Din franceză renoncer < latină renuntiare.
Pronunție
- AFI: /re.nunˈʦa/
Verb
| Conjugarea verbului renunța | |
| Infinitiv | a renunța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
renunț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să renunțe |
| Participiu | renunțat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva).
- A renunța la o pretenție.
- A renunța la fumat.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea)
|
|