Sari la conținut

ordonanța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ordonnancer.

Pronunție

  • AFI: /or.do.nan'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
ordonanța
Infinitiv a ordonanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		ordonanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să ordonanțeze
Participiu ordonanțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=ordonanța&oldid=743834”