inducție

Din franceză induction < latină inductio.

• AFI: /in'duk.ʦi.e/

1. formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.
2. producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
3. mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

• inducție magnetică
• inducție electrică
• inducție electromagnetică
• inducție electrostatică

• dicțiune
• induceți

• DEX '98 via DEX online