impune

Din latină imponere (refăcut după pune; cu sensuri după franceză imposer).

• AFI: /imˈpu.ne/

1. (v.tranz.) a face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga.
2. (v.intranz.) a insufla cuiva respect, stimă.
3. (v.tranz.) a face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.
4. (v.refl.) a căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui.
5. (v.tranz.) a supune pe cineva unui impozit.

   El a impus condițiile.

• 1: (înv. și reg.) supune, necesita, trebui, impulsiona
• 4: afirma
• 5: dicta

• impunător
• impunere
• impus

Din impune.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru impune.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru impune.

• DEX online