iluzie

Din franceză illusion, latină illusio, -onis.

• AFI: /i'lu.zi.je/

1. percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
2. (fig.) situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate.

• închipuire, himeră, amăgire

• decepție, deziluzie, realitate

• a iluziona, iluzionabil, iluzionare, iluzionism, iluzionist, iluzoric, iluzoriu

• iluzie-optică

• A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile
• A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit