Sari la conținut

grația

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză gracier. Confer italiană graziare.

Pronunție

  • AFI: /gra.ʦi'a/


Verb


Conjugarea verbului
grația
Infinitiv a grația
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		grațiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să grațieze
Participiu grațiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=grația&oldid=797666”