expedia

Din franceză expédier < latină expedire.

• AFI: /eks.pe.ˈdja/

1. (v.tranz.) a trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă.

   A expedia coletele.

   Cui i-ai expediat scrisoarea?

2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
3. a executa repede și superficial o lucrare.

• 1: trimite, (reg.) mâna, (înv.) porni, (grecism înv.) proftaxi, adresa, scrie, (reg.) mâna
• 3: înainta

• recepționa

• expediere
• expeditor
• expediție

• DEX online