dispută
Etimologie
Din franceză dispute.
Pronunție
- AFI: /dis'pu.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispută | dispute |
| Articulat | disputa | disputele |
| Genitiv-Dativ | disputei | disputelor |
| Vocativ | dispută | disputelor |
- discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; (p.ext.) ceartă.
- luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; (spec.) întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online