descompunere
Etimologie
Din a descompune.
Pronunție
- AFI: /des.kom'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descompunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descompunere | descompuneri |
| Articulat | descompunerea | descompunerile |
| Genitiv-Dativ | descompunerii | descompunerilor |
| Vocativ | descompunere | descompunerilor |
- faptul de a (se) descompune.
- reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online