demers
Etimologie
Din de + mers (după franceză démarche).
Pronunție
- AFI: /de'mers/
Substantiv
| Declinarea substantivului demers | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demers | demersuri |
| Articulat | demersul | demersurile |
| Genitiv-Dativ | demersului | demersurilor |
| Vocativ | demersule | demersurilor |
- acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online