craniu
Etimologie
Din latină cranium < greacă κρανίον (kraníon). Confer franceză crâne.
Pronunție
- AFI: /'kra.nju/
Substantiv
| Declinarea substantivului craniu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | craniu | cranii |
| Articulat | craniul | craniile |
| Genitiv-Dativ | craniului | craniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate.
- cap descărnat de om mort.
- Craniul unui mort deshumat.
Sinonime
- 1-2: (anat.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
scheletul, sistemul osos al capului
|
|
Referințe
Etimologie
Din latină cranium.
Pronunție
- AFI: /ˈkɾanju/
Substantiv
craniu m., cranios pl.
- (anat.) craniu