cont
Aspect
Etimologie
Din franceză compte, italiană conto. Confer germană Konto.
Pronunție
- AFI: /kont/
Substantiv
Declinarea substantivului cont | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cont | conturi |
Articulat | contul | conturile |
Genitiv-Dativ | contului | conturilor |
Vocativ | contule | conturilor |
- socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată.
- evidența acestor operații.
Cuvinte derivate
Expresii
- A trece la(sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă
- A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica
- A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare
- Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent
- În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online