conduce

Din latină conducere.

• AFI: /kon'du.ʧe/

1. (v.tranz.) a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.

   Ștefan cel Mare a condus cu faimă Moldova.

2. (fig.) a dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
3. (v.refl.) a se orienta după..., a se comporta după...

   A se conduce de litera legii.

4. (v.tranz.) a însoți pe cineva.
5. (v.tranz.) a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc.

   A conduce o mașină.

• 1: cârmui, dirigui, domni, guverna, stăpâni, (înv. și pop.) oblădui, (înv.) birui, chivernisi, duce, ocârmui, povățui
• 2: administra, comanda, prezida
• 3: călăuzi
• 4: îndruma, însoți, ghida
• 5: dirija, șofa, mâna

• conducător
• conducere
• conductă
• conductibil
• conductor
• conduită
• reconduce
• reconducere

• DEX online