Sari la conținut

ciob

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din turcă çöp.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ciob
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciob cioburi
Articulat ciobul cioburile
Genitiv-Dativ ciobului cioburilor
Vocativ ciobule cioburilor
  1. bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe