Sari la conținut

caracter

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
caracter

Etimologie

Din franceză caractère < latină character.

Pronunție

  • AFI: /ka.rak'ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracter
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracter caractere
Articulat caracterul caracterele
Genitiv-Dativ caracterului caracterelor
Vocativ caracterule caracterelor
  1. ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
  2. personalitate morală fermă.
  3. însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.
    Om de caracter.
  4. individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
  5. trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism.
    Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare).
  6. caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe