abat

Din abate.

• AFI: /aˈbat/

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru abate.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru abate.
3. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru abate.

---

(shqip)

Din italiană abate, care provine din latină abbās, abbātem („abate”) < greacă antică ἀββᾶ (abbâ), din aramaică אבא/ܐܒܐ (abbā, „tată”).

• AFI: /aˈbat/

abat m., abatë pl.

1. (bis.) abate

• Wiktionary

---

(armãneashti)

• abatu

Din latină populară *abbatō, *abbatuō < latină battuō („a bate”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

abat

1. a se îndepărta, a se distanța de
2. a se abate, a devia

• abatiri/abatire
• abãtut
• bat

• Wiktionary

---

(català)

Din occitană veche, care provine din latină abbās, abbātem („abate”) < greacă antică ἀββᾶ (abbâ), din aramaică אבא/ܐܒܐ (abbā, „tată”).

• (occidental) AFI: /aˈbat/
• (central, oriental) AFI: /əˈbat/

abat m., abats pl.

1. (bis.) abate
2. (bis.) pastor
3. (alim.) fel de cârnat

• 2: (bis.) rector

• abat comendatari

• abacial
• abadessa
• abadia

• fer l'abat
• fer un visca l'abat
• l'abat de ses colfloris

Din abatre.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abatre.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abatre.

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

(français)

Din verbul abattre.

• AFI: /a.ba/

abat m., abats pl.

1. (spec.) măcelărie
2. (alim.) măruntaie
3. (met.) aversă

• 1: (alim.) abattage
• 3: (met.) abattis, averse

• abattre

Din abattre.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abattre.

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

(occitan)

Din occitană veche, care provine din latină abbās, abbātem („abate”) < greacă antică ἀββᾶ (abbâ), din aramaică אבא/ܐܒܐ (abbā, „tată”).

• AFI: /aˈβat/

abat m., abats pl.

1. (bis.) abate

• abadessa
• abadiá

• Wiktionary
• Wikiccionari