înfuria

Din în + furie.

• AFI: /ɨn.fu.ri'a/

1. (v.refl. și tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita.

   Eșecul l-a înfuriat.

   S-a înfuriat cumplit pe ei.

• (se) mânia, (pop.) (se) îndrăci, (se) oțărî, (înv. și reg.) (se) stârni, (prin Transilv.) (se) rânzoi, (înv.) (se) scârbi, (se) urgisi, (fam.) (se) burzului, (se) zborși, (fig.) (se) ardeia, turba, (reg. fig.) (se) scociorî, (se) îndârji, (se) întărâta, (se) înverșuna

• înfuriat
• înfuriere

• furie

• DEX online