îndura
Etimologie
Din latină indurare, cu unele sensuri și din franceză endurer.
Pronunție
- AFI: /ɨn.du'ra/
Verb
| Conjugarea verbului îndura | |
| Infinitiv | a îndura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îndur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îndure |
| Participiu | îndurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi.
- (v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndupleca.
- (v.refl.) a-i fi milă cuiva de cineva.
- (v.refl.) a consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online