începe
Aspect
Etimologie
Din latină incĭpĕre.
Pronunție
- AFI: /ɨnˈʧe.pe/
Verb
Conjugarea verbului începe | |
Infinitiv | a începe |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încep |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înceapă |
Participiu | început |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
- Acțiunea începuse bine.
- A început să mănânce.
- Au început să se certe.
- a lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.
- A început o pâine.
- (v.intranz.) (despre stări, fenomene) a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
- A început din senin o furtună.
- (v.intranz. și refl.) a porni.
- A început dansul, nunta.
Sinonime
- 1: (se) apuca, inaugura, iniția, debuta, (se) porni, se pune, arădui
- 3: stârni, (înv. și reg.) se scociorî, (fig.) se naște
- 4: porni, (înv. și pop.) purcede
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a realiza în partea inițială; a porni
Etimologie
Din începe.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru începe.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru începe.