Turcica veche
Aspect
Turcica veche | |
Sistem de scriere | Alfabet runic turcic |
---|---|
Clasificare | |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | otk[1] |
Puteți vizita Wikipedia în limba turcă veche. | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Turcica veche, Turcica comună sau Turcica veche de est a fost o limbă vorbită în Asia Centrală între secolele VIII-XIII. A fost una dintre limbile-fiice ale proto-turcicii și cea mai timpurie formă atestată a limbilor turcice comune. A fost limbă de stat în al Doilea Hanat Turcic și în Hanatul Uigur.
A fost scrisă cu ajutorul a mai multor alfabete, aproape toate provenite pe calea religiei maniheene. Alfabet runic turcic reprezintă o formă de scriere proprie, adaptată caracteristicilor sale lingvistice.[2]
Fonologie
[modificare | modificare sursă]Anterioare | Posterioare | |||
---|---|---|---|---|
Nerotunjite | Rotunjite | Nerotunjite | Rotunjite | |
Vocală închisă | i | y | ɯ | u |
Mijlocie | e | ø | o | |
Deschisă | ɑ |
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Erdal, M; A grammar of Old Turkic, Leiden, Brill Publishers, 2004.