Tanit

Tanit a fost o zeiță de origine feniciană, venerată în Cartagina pe vremea cât aceasta a fost colonie feniciană și, după aceea, cât a existat ca oraș independent.^[1]

Adesea, era numită „Tanit Pene Baal”, adică „fața lui Baal” sau „imaginea lui Baal”, adică „Tanit este o manifestare a lui Baal”.^[1]

Ulterior, a devenit o zeiță a Lunii. În această ipostază, „Pene-Baal” sugerează că așa cum Luna reflectă lumina Soarelui, așa Tanit îl reflectă pe Baal.^[1]

În calitatea ei de zeiță a Lunii, Tanit avea aceleași caracteristici ca Selene, Artemis și alte zeități selenare.^[1]

Prima din caracteristici este asocierea cu principiul feminin, prin misterioasa legătură între ciclul lunar de 28 de zile și ciclul menstrual.

Altă caracteristică este legătura dintre Lună, ca stăpână a nopții, și roua care se formează în prezența sa. Roua este o precipitație atmosferică deosebit de importantă în supraviețuirea vieții vegetale în zonele foarte sărace în ploi.^[1]

În anul 146 î.Hr., romanii conduși de Scipio Africanus au cucerit Cartagina, punând capăt moștenirii ei de oraș fenician, moment în care s-a puns capăt și venerării „Reginei Cerurilor”, sub numele Tanit. Locul ei a fost luat de Iuno Caelestis, transformată în timp în Caelestis.^[1]

• fr Gustave Flaubert, Salammbô, éd. Michel Lévy, Paris, 1862.
• Gustave Flaubert, Salammbô, Traducere de Alexandru Hodoș, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967.
• fr Marcel Le Glay, Saturne Africain, éd. CNRS, Paris, 1966.
• it Paolo Xella, Sergio Ribichini, La religione fenicia e punica in Italia, Ist. Poligrafico dello Stato, Roma 1994
• en F.O. Hvidberg-Hansen, La déesse TNT: une Étude sur la réligion canaanéo-punique, Gad, Copenhagen 1982
• en G. W. Ahlström, in Journal of Near Eastern Studies, XLV, 4 (ottobre 1986), pagg. 311-314
• en James B. Pritchard, Recovering Sarepta, a Phoenician City, Princeton University Press, Princeton 1978
• fr Serge Lancel, Carthage, Fayard, Paris 1992

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tanit