Constantin Șerban
| Constantin Șerban | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | ? |
| Decedat | 1685[1]  Uniunea Polono-Lituaniană |
| Părinți | Radu Șerban |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 1654 – 1658 |
| Domnie | 1660 |
| Domn al Moldovei | |
| Domnie | 1659 |
| Domnie | 1661 |
Modifică date / text  | |
Constantin Șerban (numit și Cârnul; n. înainte de 1654 - d. 1682, Polonia) a fost domn al Țării Românești și al Moldovei. Prima domnie în Țara Românească a avut loc între 19 aprilie 1654 - 26 ianuarie 1658, iar a doua domnie în lunile mai și iunie 1660 [2]. Prima sa domnie în Moldova a fost în octombrie - noiembrie 1659, iar a doua între 31 ianuarie - februarie 1661[3].
Biografie
Constantin era fiul lui Radu Șerban, domn al Țării Românești, fiind descendent al Craioveștilor și al Basarabilor din Oltenia. În 1644 avea funcția de serdar (denumire dată șefului călărimii) și luptă în Transilvania pentru principele Rakoczy, fiind trimis de Matei Basarab cu 6000 de oameni. Curțile sale se aflau în satul Dobreni, unde astăzi se mai păstrează biserica și ruinele conacului. A fost căsătorit cu Bălașa, fiica stolnicului Nicolache.
A ajuns domn cu ajutorul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660). Tot cu ajutorul lui Rakoczy a înăbușit în sânge la Simplea, pe Teleajen, o răscoală a seimenilor (corp de mercenari) în 1655, în fruntea cărora se afla rivalul său Hrizea Vodă. Din cauza celor două revolte ale seimenilor și dorobanților din 1654 și 1655, care au prădat țara, Constantin Șerban pierde sprijinul boierilor și al țării. În anul 1659 Constantin Șerban a intrat în Moldova și l-a bătut la Jijia pe Gheorghe Ghica, dar acesta se întoarce cu ajutorul tătariilor și îl alungă peste munți.
În mai 1660 intră în București împotriva aceluiași Gheorghe Ghica (1659-1660), devenit între timp domn al Țării Românești și îl alungă peste Dunăre, dar armatele turco-tătare îl repun pe tron, iar Constantin Șerban este nevoit să se retragă. Face o nouă expediție în Moldova împotriva lui Ștefăniță Lupu („Papură Vodă”) (1659-1661), dar nereușind o victorie decisivă, este nevoit să se retragă.
În momentul în care a fost mazilit de turci, s-a refugiat în Transilvania, unde și-a cumpărat moșii în județul Bihor. A murit în Polonia, în anul 1682.
Constantin Șerban a ridicat Catedrala Patriarhală din București (care poartă hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, în cinstea ctitorului ei[4]), biserica ortodoxă din Muncaciu în 1661 și pe cea din Tinăud, județul Bihor. Ca domn a dăruit Mitropoliei din Alba Iulia 6000 de aspri anual.[5]
Galerie de imagini
-
Constantin Șerban - de Barbu Iscovescu -
Catedrala Patriarhală din București, ctitorită de Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa.
Note
- ^ „Constantin Șerban”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001, p. 94
- ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001, p. 97
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Ed. pentru Literatură, 1966, p. 73-75
- ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Vălenii de Munte: Tipografia „Neamul Românesc”, 1908
Vezi și
| ||||||||||||||||||||||||||
