Sezonul de Formula 1 din 1992

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1992
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	1 martie - 8 noiembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	39
Nr. echipe	16
Campionul la Piloți
Nigel Mansell (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Renault (Al 5-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1992 a fost cel de-al 46-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 43-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 35-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 1 martie și terminându-se în Australia pe 8 noiembrie. Nigel Mansell a câștigat primul și singurul său titlu la piloți, în timp ce Williams-Renault a câștigat campionatul la constructori, al cincilea din palmares pentru Williams.^[1]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1992 al campionatului.^[2] Toate echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Goodyear.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Piloți
					Nr.	Numele pilotului	Etape
	Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA122E 3.5 V12 Honda RA122E/B 3.5 V12	MP4/6B MP4/7A	1	Ayrton Senna	Toate
					2	Gerhard Berger	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Ilmor 2175A 3.5 V10	020B	3	Olivier Grouillard	Toate
					4	Andrea de Cesaris	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS3C 3.5 V10 RenaultRS4 3.5 V10	FW14B	5	Nigel Mansell	Toate
					6	Riccardo Patrese	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	Judd GV 3.5 V10	BT60B	7	Eric van de Poele	1–10
					8	Giovanna Amati	1–3
						Damon Hill	4–11
	Footwork Mugen Honda	Footwork	Mugen-Honda MF-351H 3.5 V10	FA13	9	Michele Alboreto	Toate
					10	Aguri Suzuki	Toate
	Team Lotus	Lotus	Ford HBA5 3.5 V8	102D 107	11	Mika Häkkinen	Toate
					12	Johnny Herbert	Toate
	Fondmetal	Fondmetal	Ford HBA5 3.5 V8	GR01 GR02	14	Andrea Chiesa	1–10
						Eric van de Poele	11–13
					15	Gabriele Tarquini	1–13
	March F1	March	Ilmor 2175A 3.5 V10	CG911B	16	Karl Wendlinger	1–14
						Jan Lammers	15–16
					17	Paul Belmondo	1–11
						Emanuele Naspetti	12–16
	Camel Benetton Ford	Benetton	Ford HBA5 3.5 V8 Ford HBA7 3.5 V8	B191B B192	19	Michael Schumacher	Toate
					20	Martin Brundle	Toate
	Scuderia Italia	Dallara[a]	Ferrari 037 3.5 V12	F192	21	JJ Lehto	Toate
					22	Pierluigi Martini	Toate
	Minardi Team	Minardi	Lamborghini 3512 3.5 V12	M191B M192	23	Christian Fittipaldi	1–8, 12–16
						Alessandro Zanardi	9–11
					24	Gianni Morbidelli	Toate
	Ligier Gitanes Blondes	Ligier	Renault RS3C 3.5 V10	JS37	25	Thierry Boutsen	Toate
					26	Érik Comas	Toate
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 038 3.5 V12	F92A F92AT	27	Jean Alesi	Toate
					28	Ivan Capelli	1–14
						Nicola Larini	15–16
	Central Park Venturi Larrousse	Venturi[3]	Lamborghini 3512 3.5 V12	LC92	29	Bertrand Gachot	Toate
					30	Ukyo Katayama	Toate
	Sasol Jordan Yamaha	Jordan	Yamaha OX99 3.5 V12	192	32	Stefano Modena	Toate
					33	Maurício Gugelmin	Toate
	Andrea Moda Formula	Andrea Moda	Judd GV 3.5 V10	C4B S921	34	Alex Caffi	1–2
						Roberto Moreno	3–7, 9–12
					35	Enrico Bertaggia	1–2
						Perry McCarthy	4–6, 9–12

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1993.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 28 feb-1 mar	Marele Premiu al Mexicului 20-22 martie	Marele Premiu al Braziliei 3-5 aprilie	Marele Premiu al Spaniei 1-3 mai
Kyalami (P)	Hermanos Rodríguez (P)	Interlagos (P)	Catalunya (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al statului San Marino 15-17 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 28, 30-31 mai	Marele Premiu al Canadei 12-14 iunie	Marele Premiu al Franței 3-5 iulie
Imola (P)	Monaco (S)	Gilles Villeneuve (S)	Magny-Cours (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 10-12 iulie	Marele Premiu al Germaniei 24-26 iulie	Marele Premiu al Ungariei 14-16 august	Marele Premiu al Belgiei 28-30 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Italiei 11-13 septembrie	Marele Premiu al Portugaliei 25-27 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 23-25 octombrie	Marele Premiu al Australiei 7-8 noiembrie
Monza (P)	Estoril (P)	Suzuka (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Următoarele runde au fost incluse în calendarul provizoriu publicat de FIA, dar au fost anulate:

Mare Premiu	Circuit	Data programată
Marele Premiu al Austriei	Österreichring (P)	16 august[b]
Marele Premiu al Europei	Jerez (P)	4 octombrie[c]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Africii de Sud	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport	MAN	4
2	MP al Mexicului	Nigel Mansell	Gerhard Berger	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		8
3	MP al Braziliei	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		12
4	MP al Spaniei	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		22
5	MP al statului San Marino	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		26
6	MP al Principatului Monaco	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		28
7	MP al Canadei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Gerhard Berger	McLaren-Honda	Raport		28
8	MP al Franței	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		32
9	MP al Marii Britanii	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		36
10	MP al Germaniei	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		46
11	MP al Ungariei	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		52
12	MP al Belgiei	Nigel Mansell	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Benetton-Ford	Raport		54
13	MP al Italiei	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		51
14	MP al Portugaliei	Nigel Mansell	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport		58
15	MP al Japoniei	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Williams-Renault	Raport		52
16	MP al Australiei	Nigel Mansell	Michael Schumacher	Gerhard Berger	McLaren-Honda	Raport		52

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

• ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Poz.	Pilot	RSA	MEX	BRA	ESP	SMR	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
1	Nigel Mansell	1P R	1P	1P	1P R	1P	2P R	Ab	1P R	1P R	1P	2R[d]	2P	AbP R	1P	AbP R	AbP	108
2	Riccardo Patrese	2	2	2R	Ab	2R	3	Ab	2	2	8*R	AbP	3	5	Ab	1	Ab	56
3	Michael Schumacher	4	3	3	2	Ab	4	2	Ab	4	3	Ab	1R	3	7	Ab	2R	53
4	Ayrton Senna	3	Ab	Ab	9*	3	1	AbP	Ab	Ab	2	1	5	1	3R	Ab	Ab	50
5	Gerhard Berger	5	4R	Ab	4	Ab	Ab	1R	Ab	5	Ab	3	Ab	4	2	2	1	49
6	Martin Brundle	Ab	Ab	Ab	Ab	4	5	Ab	3	3	4	5	4	2	4	3	3	38
7	Jean Alesi	Ab	Ab	4	3	Ab	Ab	3	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	Ab	5	4	18
8	Mika Häkkinen	9	6	10	Ab	NSC	Ab	Ab	4	6	Ab	4	6	Ab	5	Ab	7	11
9	Andrea de Cesaris	Ab	5	Ab	Ab	14*	Ab	5	Ab	Ab	Ab	8	8	6	9	4	Ab	8
10	Michele Alboreto	10	13	6	5	5	7	7	7	7	9	7	Ab	7	6	15	Ab	6
11	Érik Comas	7	9	Ab	Ab	9	10	6	5	8	6	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	4
12	Karl Wendlinger	Ab	Ab	Ab	8	12	Ab	4	Ab	Ab	16	Ab	11	10	Ab			3
13	Ivan Capelli	Ab	Ab	5	10*	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	6	Ab	Ab	Ab			3
14	Thierry Boutsen	Ab	10	Ab	Ab	Ab	12	10	Ab	10	7	Ab	Ab	Ab	8	Ab	5	2
15	Johnny Herbert	6	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	13*	Ab	Ab	Ab	13	2
16	Pierluigi Martini	Ab	Ab	Ab	6	6	Ab	8	10	15	11	Ab	Ab	8	Ab	10	Ab	2
17	Stefano Modena	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	15	NSC	13	7	6	1
18	Christian Fittipaldi	Ab	Ab	Ab	11	Ab	8	13	NSC				NSC	NSC	12	6	9	1
19	Bertrand Gachot	Ab	11	Ab	Ab	Ab	6	DSC	Ab	Ab	14	Ab	18*	Ab	Ab	Ab	Ab	1
—	Aguri Suzuki	8	NSC	Ab	7	10	11	NSC	Ab	12	Ab	Ab	9	Ab	10	8	8	0
—	JJ Lehto	Ab	8	8	Ab	11*	9	9	9	13	10	NSC	7	11*	Ab	9	Ab	0
—	Gianni Morbidelli	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	11	8	17*	12	NSC	16	Ab	14	14	10	0
—	Maurício Gugelmin	11	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	15	10	14	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Olivier Grouillard	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	12	11	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Ukyo Katayama	12	12	9	NSC	Ab	NSPC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	17	9*	Ab	11	Ab	0
—	Paul Belmondo	NSC	NSC	NSC	12	13	NSC	14	NSC	NSC	13	9						0
—	Eric van de Poele	13	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ab	10	Ab				0
—	Emanuele Naspetti												12	Ab	11	13	Ab	0
—	Nicola Larini															12	11	0
—	Damon Hill				NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	16	NSC	11						0
—	Jan Lammers															Ab	12	0
—	Gabriele Tarquini	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	14	Ab	Ab	Ab	Ab				0
—	Andrea Chiesa	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC							0
—	Roberto Moreno			NSPC	NSPC	NSPC	Ab	NSPC		NSPC	NSPC	NSC	NSC					0
—	Alessandro Zanardi									NSC	Ab	NSC						0
—	Giovanna Amati	NSC	NSC	NSC														0
—	Perry McCarthy			EX	NSPC	NSPC	NSPC			NSPC	EX	NSPC	NSC					0
—	Alex Caffi	EX																0
—	Enrico Bertaggia	EX																0
Poz.	Pilot	RSA	MEX	BRA	ESP	SMR	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
Sursa:[4]

Poz.	Constructor	RSA	MEX	BRA	ESP	SMR	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
1	Williams-Renault	1P R	1P	1P	1P R	1P	2P R	Ab	1P R	1P R	1P	2R	2P[e]	5	1P	1	AbP	164
		2	2	2R	Ab	2R	3	Ab	2	2	8*R	AbP	3	AbP R	Ab	AbP R	Ab
2	McLaren-Honda	3	4R	Ab	4	3	1	1R	Ab	5	2	1	5	1	2	2	1	99
		5	Ab	Ab	9*	Ab	Ab	AbP	Ab	Ab	Ab	3	Ab	4	3R	Ab	Ab
3	Benetton-Ford	4	3	3	2	4	4	2	3	3	3	5	1R	2	4	3	2R	91
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	Ab	4	4	Ab	4	3	7	Ab	3
4	Ferrari	Ab	Ab	4	3	Ab	Ab	3	Ab	9	5	6	Ab	Ab	Ab	5	4	21
		Ab	Ab	5	10*	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	11
5	Lotus-Ford	6	6	10	Ab	Ab	Ab	Ab	4	6	Ab	4	6	Ab	5	Ab	7	13
		9	7	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	13*	Ab	Ab	Ab	13
6	Tyrrell-Ilmor	Ab	5	Ab	Ab	8	Ab	5	11	11	Ab	8	8	6	9	4	Ab	8
		Ab	Ab	Ab	Ab	14*	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	Footwork-Mugen-Honda	8	13	6	5	5	7	7	7	7	9	7	9	7	6	8	8	6
		10	NSC	Ab	7	10	11	NSC	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	10	15	Ab
8	Ligier-Renault	7	9	Ab	Ab	9	10	6	5	8	6	Ab	Ab	Ab	8	Ab	5	6
		Ab	10	Ab	Ab	Ab	12	10	Ab	10	7	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab
9	March-Ilmor	Ab	Ab	Ab	8	12	Ab	4	Ab	Ab	13	9	11	10	11	13	12	3
		NSC	NSC	NSC	12	13	NSC	14	NSC	NSC	16	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab
10	BMS Dallara-Ferrari	Ab	8	8	6	6	9	8	9	13	10	Ab	7	8	Ab	9	Ab	2
		Ab	Ab	Ab	Ab	11*	Ab	9	10	15	11	NSC	Ab	11*	Ab	10	Ab
11	Jordan-Yamaha	11	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	15	10	14	Ab	13	7	6	1
		NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	15	NSC	Ab	Ab	Ab
12	Minardi-Lamborghini	Ab	Ab	7	11	Ab	8	11	8	17*	12	NSC	16	Ab	12	6	9	1
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	14	14	10
13	Venturi-Lamborghini	12	11	9	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	14	Ab	17	9*	Ab	11	Ab	1
		Ab	12	Ab	NSC	Ab	NSPC	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	18*	Ab	Ab	Ab	Ab
—	Fondmetal-Ford	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	14	Ab	Ab	10	Ab				0
		NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC	Ab	Ab	Ab
—	Brabham-Judd	13	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	16	NSC	11						0
		NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC
—	Andrea Moda-Judd	EX		NSPC	NSPC	NSPC	Ab	NSPC		NSPC	NSPC	NSC	NSC					0
				EX	NSPC	NSPC	NSPC			NSPC	EX	NSPC	NSC
Poz.	Constructor	RSA	MEX	BRA	ESP	SMR	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
Sursa:[5]

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Sezonul 1992 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	7–8 decembrie	Johnny Herbert	Lotus