Salus

Salus era divinitatea sănătății, a salvării și a binelui public^[1], în mitologia romană. Era personificarea stării de bine (sănătate și prosperitate) atât ca individ, cât și ca Res Publica. A fost comparabilă cu zeița greacă Higeea, cu toate că au avut funcții diferite.

Această zeitate, cu timpul, a ajuns să se identifice în religia romană, cu Valetudo, zeitate a sănătății personale, derivând din zeitatea greacă Higeea. Deși fusese considerată o zeitate minoră, ca Salus Publica Populi Romani, a avut templu propriu, pe Quirinal, inaugurat în 302 î.Hr. Mai târziu a devenit mai mult decât o simplă protectoare a sănătății personale. Prin 180 î.Hr. au fost inițiate primele sacrificii în onoarea, nu numai a zeilor Apollo și Esculap, ci și a lui Salus.^[2] Exista, de altfel, o statuie a zeiței Salus în Templul Concordiei în Roma. Sărbătoarea sa era celebrată în calendarul roman la 30 martie.

• G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
• Pierre Grimal, Dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Saeculum I.O., 2003, 800 de pagini, ISBN 9789739399657

• Templul lui Salus
• Higeea, zeitate greacă;
• Sirona, zeitate a sănătății în partea central-orientală a Galiei

	Subiecte Roma antică --- Romani --- Limba latină v • d • m
	Agricultură  • Apărare  • Arhitectură  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Comerț  • Cultură Demografie  • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Inginerie  • Istorie  • Istorie militară  • Legi  • Literatură Mitologie  • Oameni  • Orașe  • Politică  • Subdiviziuni  • Scriere  • • Tehnologie  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal