Sari la conținut

Rezervația peisagistică Rudi–Arionești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rudi–Arionești
Categoria V IUCN (Peisaj terestru/marin protejat)
Peisaj de ansamblu
Peisaj de ansamblu
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Republica Moldova, raioanele Dondușeni și Soroca
Cel mai apropiat orașOtaci
Coordonate48°20′55″N 27°54′17″E ({{PAGENAME}}) / 48.348714°N 27.904749°E
Suprafață1.488 ha  Modificați la Wikidata
Lungime8 km

Rezervația peisagistică Rudi-Arionești este o arie protejată, situată pe malul drept al Nistrului, 10 km mai jos de Otaci, care include în limitele sale trei defilee împădurite ale trei sate: Arionești din raionul Dondușeni și Tătărăuca Veche și Rudi din raionul Soroca, Republica Moldova (ocolul silvic Otaci, Arionești – Stînca, parcelele 20-22; Rudi-Gavan, parcelele 23-29). Are o suprafață de 916 ha. Obiectul este administrat de trei organizații: Gospodăria Silvică de Stat Soroca (793 ha), Întreprinderea Agricolă „Arionești” (57 ha) și Întreprinderea Agricolă „Nistru” (66 ha).[1]

Rezervația este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni:[2]

  • deluros de cvercete (păduri de diferite specii de Quercus) cu gorunete, goruneto-șleauri sau goruneto-stejăreto-șleauri, productivitate superioară/mijlocie;
  • deluros de cvercete cu stejar de productivitate inferioară, sol litic, litic rendzinic;
  • deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat pe platouri, versanți cu pante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale, productivitate mijlocie/superioară.

Sunt identificate următoarele tipuri de pădure:[2]

  • gorunet normal cu floră de mull, productivitate superioară;
  • gorunet cu floră de mull, productivitate mijlocie;
  • goruneto-șleau, productivitate superioară;
  • goruneto-șleau cu productivitate mijlocie;
  • goruneto-stejăret, productivitate mijlocie;
  • stejăreto-goruneto-șleau de productivitate mijlocie;
  • stejăret de deal cu gorun, productivitate mijlocie;
  • zăvoi de salcie, productivitate mijlocie;
  • goruneto-stejăret, productivitate inferioară.

Diversitate floristică

[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul rezervației au fost identificate următoarele specii de plante rare: drăcila, cornul, luntricica, dedițelul, pojarnița de munte, trifoiul negru, pătrunjelul de câmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele.[2]

Rezervația include 3 canioane: Rudi, Arionești și Tătărauca.

Canionul Rudi are 5 km în lungime, râușorul Bulboaca formează multe praguri și o cascadă de 10 m în înălțime. Sub cimitirul satului Rudi se află Peștera Răposaților. Pe partea stângă a Nistrului se află mănșstirea de la Rudi. Canionul Rudi include, de asemenea, 2 văgăuni foarte adânci, de origine tectonică de lângă comunele Arionești, Rudi și Tătărauca-Nouă pe o suprafață de circa 850 ha ("Vagauna Lupilor" și "Văgăuna Vânturilor"), "Stânca Balaurului", "La sihăstrie", "Trei cruci", "Farfuria Turcului", "Izvorașul Verde". Sunt o mulțime de stânci singuratice de diferite forme ciudate, care în zilele cu vânt produc niște sunete destul de melodioase. Din aceste considerente băștinașii le-au numit "Harpa eoliană". "Văgăuna Lupilor" este greu accesibilă din cauza pantelor abrupte și care pe timpuri a fost un cuib de lupi.

În canionul Arionești se întâlnesc o cascadă de 2 m, multe izvoare.

În canionul Tatarauca se întâlnesc 2 varietăți de cascade și multe varietăți de praguri. Există stânci din calcar și cremene.

Rezervația reprezintă o mulțime de ponoare adânci cu aflorimente paleozoice, mezozoice și neozoice, presărate cu izvoare și cascade.[2] Unele formațiuni geologice prezintă interes deosebit din punct de vedere turistic.

Văgăuna lupilor

[modificare | modificare sursă]

„Văgăuna Lupilor” este o văgăună adanca si greu accesibila din cauza pantelor abrupte. A fost pe timpuri cuib de lupi. Deosebit de pitoresti sunt esiturile calcarelor sarmatiene, care incadreaza partea superioara a povarnisurilor intre niste stanci de forme bizare. In zilele cu vant stancile emit niste sunete destul de melodioase, din care cauza au fost denumite initial "Harpa Eoliana".

La Trei Cruci

[modificare | modificare sursă]
Trei cruci de lemn marchează locul

Cetățuia „La Trei Cruci” se află In partea de nord-est de comuna Rudi judetul Edinet, pe malul raului drept al Nistrului. "La Trei Cruci" - numele vine de la trei cruci (troite) din piatra, aflate candva pe acest loc. Promontoriul alungit, cu pante abrupte si greu de urcat, s-a format in locul contopirii unei rape mari cu valea Nistrului. Actualmente, suprafata acestui deal este impadurita. Locuitorii din vechime au ales acest promontoriu pentru ridicarea unei cetatui din anumite considerente. Malurile abrupte il faceau inaccesibil din doua parti. Pentru crearea cetatuii, s-a inchis accesul la promontoriu dinspre campie, ceea ce au si facut, construind trei linii de fortificatii. Prima, sau linia exterioara de fortificatii, alcatuit dintr-un sant si un val inalt de pamant, era situata la vreo 200 m de marginea promontoriului. Aceasta linie, in forma de arc, este orientata cu partea proeminenta spre campie. Cea de a doua linie e analogica cu prima si se afla la o distanta de 60 m de aceasta. Linia a treia a fost ridicata la distanta de 30 m de cea de a doua si consta din urmele unui val de pamant cu o inaltime de circa 1 m. Valurile si santurile liniilor de fortificatii s-au pastrat destul de bine pana in zilele noastre. Santurile atingeau adancimea de 2 m, iar valurile - pana la 3 m inaltime.

Se poate conchide ca cetatuia a fost fondata cu 2300 - 2400 de ani in urma.

Cetățuia „La Șanțuri” se află la 4 km de Rudi. Reprezinta urme ale unei vechi cetati. Cetatuia are patru randuri de valuri de pamant si santuri, care s-au pastrat pana astazi si au 5 m in inaltime, iar in adancime - pana la 2 m. Valul exterior de aparare era ridicat din piatra de calcar, iar celelalte - din pamant. Langa portile cetatii, in exterior, erau construite bastioane cu valuri de pamant. Ruinele cetatii sunt destul de impunatoare, impresionate anume prin forta sistemului de fortificatii.

Arheologii au determinat ca pe acest loc au existat succesiv 3 asezari. Primii locuitori ai cetatii au fost tracii, care s-au situat aici prin sec. VII - VI i.Hr., adica cu 2600 de ani in urma. Dupa o intrerupere de 100 de ani, in sec. IV - III i.Hr. aici au aparut triburile getice. Intre sec. II i.Hr. si sec. I d.Hr. pe locul acesta a mai existat o asezare getica. Cercetatorii nu au reusit sa stabileasca data fondarii cetatuiii - intre sec. VII - VI i.Hr. sau mai tarziu.

Cetatuia "La Santuri" poate fi identificata cu orasul antic "Maetopium". O asemenea cetate de pamant, inaltata cu mult pana la era noastra, se pastreaza si pana acum undeva in Spania.

Indicator spre locuri turistice ale rezervației

Deosebit de important este defileul Rudi cu o lungime de 5 km și adîncimea de 250 m. Pe suprafața lui sunt bine dezvoltate fisurile eoliene cu forme bizare. În zilele cu o anumită direcție a vântului ele emit sunete melodioase. Datorită acestui efect ele au fost numite „harpe eoliene”.

În sectorul Rudi al rezervației se găsesc peste 100 de monumente ale naturii: „Văgăuna Lupilor”, „Văgăuna Vînturilor”, „Stînca Balaurului”, „Harpa Eoliană”, „Peștera Răposaților”, „Izvorul Verde” ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pământ: cetățuia „La șanțuri”, de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic Maetorium, cetățuia getică „La trei cruci” și așezarea medievală „Farfuria turcului”, datând din secolul X, cât și multe alte monumente arheologice, o peșteră, cascade, izvoare, braniști. Braniștea Rudi nu a fost stropită niciodată cu substanțe chimice.

În 1996 la nord-vest de satul Rudi, pe malul drept al unei râpe uscate, chiar sub cimitirul localității, a fost descoperită o peșteră, numită „Peștera Răposaților”. Intrarea în ea reprezintă o crăpătură sub formă de unghi cu lățimea de 0,7-1,0 m bine camuflată într-o mică văgăună. Aceste săli/crăpături au o arhitectură ciudată: de la podea au o formă de semicerc, care pe parcurs se lărgește, devenind mai spațios. În peșteră se află încăperi de diferite dimensiuni și forme cu lungimi de 3,4-6,7 m, înălțimi de 3,4-8,1 m și lățimi de 0,7-2,5 m. După prima cercetare a peșterii din 1996, a urmat a doua în 1997. La cei 63 m deja cunoscuți, s-au mai adăugat 5 m (în total 68 m).

  1. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d „Rezervații peisagistice”. BSAPM. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]