Ramiro al II-lea al Aragonului
| Ramiro al II-lea al Aragonului | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | el monje, el monjo, lo monche, lo moncho  |
| Născut | |
| Decedat | (71 de ani) Abbey of St. Peter the Old(d), Aragon, Spania |
| Înmormântat | capilla de San Bartolomé de San Pedro el Viejo[*] |
| Părinți | Sancho al V-lea al Aragonului și Navarei Felicia de Roucy |
| Frați și surori | Fernando Sánchez[*] Petru I al Aragonului și Navarei Alfonso I al Aragonului și Navarei |
| Căsătorit cu | Agens de Aquitania |
| Copii | Petronilla I a Aragonului |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | conducător[*] |
| Limbi vorbite | aragoneză medievală[*] limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege al Aragonului[*] (–) |
| Familie nobiliară | Casa de Jimenez |
| Rege al Aragonului | |
| Domnie | 1134–1137/1157 |
| Predecesor | Alfonso I al Aragonului și Navarei |
| Succesor | Petronilla I a Aragonului |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ramiro al II-lea (n. – d. , Abbey of St. Peter the Old(d), Aragon, Spania), a fost regele Aragonului din 1134 până la retragerea sa publică din 1137. El a fost fiul cel tânăr al lui Sancho Ramirez al Navarei și a Feliciei de Roucy.
Domnia lui Ramiro a fost tumultuoasă. La începutul domniei lui, a avut probleme cu nobilii săi, care credeau că el va fi docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca Rege, Domn și Tată pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiunea Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară a Regatului Aragon, la poziția de putere peninsulară care fusese înainte de pierderea Navarei.
În timpul dintre aderarea sa și logodirea fiicei sale, Ramiro distrusese deja o rebeliune a nobililor și știind că nu este un rege al războiului, el a dat autoritatea sa cumnatului său, Ramon Berenguer pe 13 noiembrie 1137. Ramon a devenit Prințul poporului Aragonez și șeful electiv al armatelor regatului. Ramiro nu a demisionat în mod oficial la drepturile sale regale, continuând să utilizeze titlul regal și păstrând afacerile regatului, însă s-a retras din viața publică, revenind la mănăstirea San Pedro în Huesca. A murit acolo pe 16 august 1157, iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla.
Sursă
[modificare | modificare sursă]- Belenguer, Ernest (2006). «Aproximación a la historia de la Corona de Aragón». La Corona de Aragón. El poder y la imagen de la Edad Media a la Edad Moderna (siglos XII – XVIII). Sociedad Estatal para la Acción Cultural Exterior (SEACEX), Generalitat Valenciana y Ministerio de Cultura de España: Lunwerg, pp. 25–53. ISBN 84-9785-261-3
- Bisson, Thomas N. (2000). The Medieval Crown of Aragon: A Short History. Oxford: Clarendon Press.
- Chaytor, Henry John. (1933). A History of Aragon and Catalonia. London: Methuan Publishing.
- Lapeña Paúl, Ana Isabel. (2008). Ramiro II de Aragón: el rey monje (1134–1137). Gijón: Trea. ISBN 978-84-9704-392-2
