Organon

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din mai 2012. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din mai 2012.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Organon este numele lucrărilor de logică ale lui Aristotel.

Autorul consideră logica un instrument al tuturor cercetărilor, nu o parte a filosofiei.

A analizat exemple de demonstrație din matematici, ca și condițiile construirii unui sistem deductiv, conditii folosite de Euclid în Elementele ^[1].

Studiul logicii a fost accentuat excesiv în scolastică, care a insistat pe aplicarea ei strictă în toate domeniile, inclusiv în convorbirile dintre oameni ^[2].

Tratează noțiunile cu gradul cel mai mare de generalitate (substanța, cantitatea, calitatea, relația locul, momentul, starea, posesia, acțiunea, pasiunea) și caracteristicile acestora.

Teorie a judecății în care autorul urmărește cu atenție diversitatea variantelor lingvistice posibile (afirmație, negație, contrazicere) în exprimarea unei propoziții ce exprimă o stare de lucruri (diferită deci de dorință, rugăminte, întrebare etc.) și care în Analitici va deveni premisă.

Aristotel răspunde unor întrebări fundamentale cum ar fi „Ce este știința?”, „Ce este demonstrația?” și unde dezvoltă teoria silogismului (raționamentul elementar) în general.

Are ca subiect silogismul demonstrativ.

Tratează problema raționamentelor cu premise probabile, sau dialectica și despre care vom vorbi mai pe larg în cele ce urmează.

Considerată un apendice al Topicii, expune o teorie a raționamentelor cu premise aparent probabile (false) pe care o denumește uneori și eristică (o discuție de dragul discuției).

Logica = introducere și pregătire a tuturor științelor, analiză a legilor gândirii (care sunt și legi ale realității)

Categoriile = modalitățile de exprimare a ființei: Substanța, Cantitatea, Calitatea, Relația, Locul, Timpul, Poziția, Averea, Pasiunea, Acțiunea. Substanța semnifică faptul de a fi (ființa nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă determinații ale substanței. Substnța este o realitate care nu are nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realități a căror existență depinde de substanță ("nu pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).

Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr.

• Categorii, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994.
• Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971.
• Organon, traducere de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957, 1958, 1961, 1963 (reeditate la IRI, 1997).