Sari la conținut

Olga Neuwirth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Olga Neuwirth
Date personale
Născută (56 de ani)[6] Modificați la Wikidata
Graz, Austria[6][7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[8] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena[1]  Modificați la Wikidata
Gen muzicaldramă  Modificați la Wikidata
Case de discuriKairos[*][[Kairos (Austrian contemporary music label founded by Barbara Fränzen and Peter Oswald)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPreis der Stadt Wien für Musik[*][[Preis der Stadt Wien für Musik (music award)|​]] ()
Ernst von Siemens Musikpreis[*][[Ernst von Siemens Musikpreis (German music award)|​]] ()[2]
Lista laureaților Premiului Wolf pentru artă ()[3]
Robert Schumann-Preis für Dichtung und Musik[*][[Robert Schumann-Preis für Dichtung und Musik (German music award)|​]] ()[4]
Ernst von Siemens Musikpreis[*][[Ernst von Siemens Musikpreis (German music award)|​]] ()[5]
Österreichisches Ehrenkreuz für Wissenschaft und Kunst I. Klasse[*][[Österreichisches Ehrenkreuz für Wissenschaft und Kunst I. Klasse (Austrian award)|​]]  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileLost Highway[*][[Lost Highway (2003 opera)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Olga Neuwirth (n. , Graz, Austria) este o compozitoare austriacă.

A început să ia lecții de cântat la trompetă încă de la vârsta de șapte ani. Ea a studiat mai târziu compoziția la Academia de Muzică și Arte din Viena cu profesorul Erich Urbanner, în timp ce studia la Institutul Electroacustic. Teza sa de absolvire s-a referit la muzica din filmul L'Amour à mort al lui Alain Resnais. În perioada 1985-1986 a studiat muzica și arta la Conservatorul de Muzică din San Francisco cu Elinor Armer. În 1993/94 a studiat cu Tristan Murail și a lucrat la IRCAM, compunând mai multe lucrări muzicale printre care „...?risonanze!...” pentru viola d'amore. Anterior, Neuwirth a avut ocazia să se întâlnească cu compozitorul italian Luigi Nono, care avea idei muzicale similare, și a susținut că acest lucru a avut o influență puternică asupra vieții ei. În anul 2000, Neuwirth a fost numită compozitor invitat al Orchestrei Filarmonice Regale a Flandrei de la Anvers, iar în 2002 a fost numită compozitor invitat la Festivalul de la Lucerna (împreună cu Pierre Boulez).[9]

Ea are numeroase piese de muzică de cameră lansate de casa de discuri Kairos și a colaborat cu Elfriede Jelinek la o operă după filmul Lost Highway al lui David Lynch. Premiera mondială a avut loc la Graz, în 2003, în interpretarea orchestrei Klangforum Wien cu porțiuni de muzică electronică înregistrate la Institut für Elektronische Musik (IEM). Premiera americană a operei a avut loc la Colegiul Oberlin din Oberlin, Ohio, și au fost realizate spectacole la Teatrul Miller al Universității Columbia din New York. Coloana sonoră înregistrată de casa de discuri Kairos a fost distinsă cu premiul Diapason d'Or. Premiera în Marea Britanie a avut loc la Young Vic din Londra, în aprilie 2008, într-o coproducție cu Opera Națională Engleză, regizată de Diane Paulus și dirijată de Baldur Brönnimann.

În 2008 a fost distinsă cu Heidelberger Künstlerinnenpreis (Premiul pentru artiști de sex feminin al orașului Heidelberg).

Lucrări (selecție)

[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru

[modificare | modificare sursă]
  • Kloing! și A songplay în 9 fits Hommage à Klaus Nomi (2011)
  • THE OUTCAST – Homage to Herman Melville (2009-2011), libret de Barry Gifford și Olga Neuwirth cu monologuri pentru Old Melville de Anna Mitgutsch
  • American Lulu (2006-2011), nouă interpretare a operei Lulu a lui Alban Berg realizată de Olga Neuwirth
  • Bählamms Fest (1997/98), muzică de teatru în treisprezece acte. Text: Elfriede Jelinek după Leonora Carrington

Muzică pentru orchestră

[modificare | modificare sursă]
  • Masaot/Cloacks without Hands (2013)
  • anaptyxis (2000)
  • Clinamen / Nodus (1999)
  • Photophorus (1997) pentru două chitare și orchestră
  • Sans soleil (1994) Distorting mirror for two ondes martenot, orchestra and live electronics

Muzică pentru ansambluri

[modificare | modificare sursă]
  • Ishmaela's White World (2012)
  • Hommage à Klaus Nomi (2009), versiune pentru orchestră de cameră
  • Construction in space (2000) pentru 4 soliști, 4 grupuri și instrumente electronice
  • The Long Rain (1999/2000) pentru 4 soliști, 4 grupuri și instrumente electronice, după o poveste de Ray Bradbury
  • Elfi und Andi (1997) pentru difuzor, chitară electronică, contrabas, clarinet bas, saxofon și două CD cu playback (vocea de pe bandă: Marianne Hoppe). Text: Elfriede Jelinek

Muzică de cameră

[modificare | modificare sursă]
  • voluta / sospeso (1999) pentru corn, clarinet, vioară, violoncel, percuție și pian
  • ...ad auras... in memoriam H. (1999)
  • settori (1999) pentru cvartet de coarde
  • Ondate II (1998) pentru cvartet de saxofon
  • Akroate Hadal (1995) pentru cvartet de coarde
  1. ^ http://www.olganeuwirth.com/bio0.php, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.evs-musikstiftung.ch/en/prize/prize/archive/composers-prize-winners.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://wolffund.org.il/2021/02/09/olga-neuwirth/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.deutschlandfunkkultur.de/schumann-preis-fuer-komponistin-olga-neuwirth.265.de.html?drn:news_id=1316658, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://steiermark.orf.at/stories/3146301  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b 210 österreichische Komponistinnen vom 16. Jahrhundert bis zur Gegenwart[*][[210 österreichische Komponistinnen vom 16. Jahrhundert bis zur Gegenwart (1. edition)|​]], p. 289-295  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ „Olga Neuwirth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ „Olga Neuwirth Biography”. Boosey & Hawkes. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]