Lev Șubnikov
Lev Șubnikov | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Sankt Petersburg, Imperiul Rus |
Decedat | (36 de ani) URSS |
Cetățenie | Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Ocupație | fizician inventator |
Activitate | |
Domeniu | cryophysics[*] |
Instituție | Sankt Petersburg |
Alma Mater | Universitatea de Stat din Sankt Petersburg Universitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*] |
Conducător de doctorat | Obreimov, Ivan Vasilievici[*] |
Doctoranzi | Abram Konstantinovici Kikoin[*] |
Modifică date / text |
Lev Vasilievici Șubnikov (29 septembrie 1901 Sankt Petersburg – 10 noiembrie 1937) a fost un fizician rus.
Tinerețea și cariera științifică
[modificare | modificare sursă]Lev Șubnikov s-a născut în familia unui contabil și a unei casnice. A absolvit Școala comercială din Moscova, iar în 1918 a devenit student al Universitatea din Petrograd. În 1922 s-a transferat la Institutul Politehnic din Petrograd și tot atunci a început să lucreze în paralel la Institutul de fizică, în laboratorul lui I. V. Obreimov, unde a avut-o colegă pe cea care avea să-i devină soție în 1925, O. N. Trapeznikova. Obreimov a fost coordonatorul științific al lui Șubnikov când acesta din urmă și-a susținut proiectul de diplomă, pe 7 iunie 1926. În toamna anului 1926, la recomandarea lui Abram Ioffe, Șubnikova plecat în Olanda ca să-și continue studiile în laboratoarele pentru temperaturile joase din Leiden, conduse de Paul Ehrenfest. Aici, împreună cu șeful laboratorului, profesorul Wander Johannes de Haas, devine coautorul descoperirii efectului Șubnikov-de Hass (oscilațiilor Șubnikov-de Haas). La întoarcerea din Leiden, Șubnikov a primit o invitație de la fostul său profesor, I. V. Obreimov, să se transfere la Institutul Fizico-Tehnic din Harkov – Ucraina. Din 1931 și până când a fost arestat, a fost conducătorul științific al laboratorului de temperaturi joase. Principalele lui lucrări au fost în domeniile fizicii cristalelor, superconductibilității, antiferomagnetismului, paramagnetismului nuclear, fizicii nucleare și a tehnicii criogenării.
Arestarea
[modificare | modificare sursă]Șubnikov a fost arestat pe 5 august 1937, (Dosarul nr. 9411 – cazul "Катод-Кредо"). Pe 23 august 1937 i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile conform Codului penal al URSS – articolele 54.11, 54.6 și 54.7. Pe 15 octombrie al aceluiași an, procurorul care a cercetat cazul lui Șubnikov și a altor doi colegi, (L. V. Rozenkevici și V. S. Gorski), a propus pedapsa capitală prin împușcare. Hotărârea definitivă pentru împușcarea a fost luată de Comisarul Poporului pentru Afacerile Interne și șef al NKVD-ului, Nicolai Ejov, și de Procurorul General al URSS, Andrei Vîșinski. Șubnikov a fost executat pe 10 noiembrie 1937.
Reabilitarea
[modificare | modificare sursă]În 1956, la cererea procurorului general al URSS, dosarul a fost redeschis, dar a fost rapid clasat. A apărut o neconcordanță ciudată în acte: în timp ce cererea procurorului a fost înregistrată pe 13 octombrie, dosarul a fost clasat pe 11 iulie în același an!
Data la care a fost împușcat Șubnikov a fost falsificată. Văduva fizicianului, O. N. Trapeznikova, a fost înștiințată abia în 1945 că soțul ei ar fi murit. Circumstanțele și data reală a morții lui Șubnikov au fost descoperite de secția republicană a KGB-ului din Ucraina și au fost transmise văduvei pe 4 iulie 1991.
În declarația pe care a dat-o Lev Landau pe 15 august 1956 procurorului miltar care s-a ocupat de reabilitarea lui Șubnikov era scris:
- "Lev Vasilievici Șubnikov a fost fără nicio îndoială un mare fizician, care a lucrat în domeniul temperaturilor joase, nu numai în Uniunea Sovietică, dar și în străinătate... Patriotismul lui s-a văzut atunci când a plecat benevol în Olanda, de unde s-a întors în țară pentru a munci pentru patria lui. Paguba adusă științei noastre prin moartea lui Șubnikov este greu de evaluat."
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Scurtă biografie pe [1] Arhivat în , la Wayback Machine. și pe [2] (în limba rusă);
- Sărbătorirea centenarului L.V. Șubnikov pe [3] (în limba rusă).
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Ю.В.Павленко, Ю.Н.Ранюк, Ю.А.Храмов. "Дело" УФТИ. 1935-1938. Киев: "Феникс" УАННП, 1998, 324 с.