Iulian Vlad
Iulian Vlad | |
Generalul Iulian Vlad | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Gogoșița, România[1] |
Decedat | (86 de ani)[2] București, România |
Părinți | Nicolae, Eugenia |
Căsătorit cu | Ana Vladu |
Copii | Adrian |
Cetățenie | România |
Ocupație | ofițer politician |
Limbi vorbite | limba română |
Membru al CC al PCR | |
În funcție 22 noiembrie 1984 – 22 decembrie 1989 | |
șef al Departamentului Securității Statului | |
În funcție 1987 – 1989 | |
Precedat de | Tudor Postelnicu |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție 1985 – 1989 | |
Partid politic | Partidul Comunist Român |
Alma mater | Facultatea de Drept a Universității din București |
Profesie | învățător, jurist, politician, general de securitate |
Modifică date / text |
Iulian N. Vlad (n. , Gogoșița, Gogoșu, Dolj, România – d. , București, România) a fost un general român, Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului (3 octombrie 1987-6 ianuarie 1990). Iulian Vlad a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1946 și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea (1985 - 1989), ales în regiunea Argeș, circumscripția electorală Domnești. Iulian Vlad a fost membru în comisia pentru probleme de apărare.
Studii
[modificare | modificare sursă]- Liceul "Gheorghe Chițu" din Craiova, actualul Colegiu Național Economic;
- Institutul Pedagogic din București;
- Școala de cadre a C.C. al UTC (1949);
- Facultatea de Drept a Universității din București;
- Școala Militară de Ofițeri din Botoșani (1951 - 1952);
- Curs de șase luni de specializare în securitate în URSS (1956–1957);
- Cursuri postuniversitare juridice, militare și de specialitate;
- Curs pentru cadrele de conducere la Academia Ștefan Gheorghiu.
Activitate profesională
[modificare | modificare sursă]Între anii 1948–1951 a avut activitate didactică și a îndeplinit mai multe funcții începând cu cea de secretar de clasă și județ ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.
După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent (1952), lucrează în Ministerul de Interne ca specialist în învățământul militar, urcând treptele ierarhiei militare: șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție, șef al Direcției Cadre și Învățământ a Ministerului de Interne, șef al Departamentului Securității Statului.
Între anii 1974-1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri a Ministerului de Interne, din care au luat naștere Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și Institutul Național de Informații.
În perioada 1977–1984 a fost secretar de stat la Ministerul de Interne, iar între anii 1984–1987 este adjunct al ministrului de Interne. Din 1987 și până la căderea regimului comunist din 1989 a avut funcția de Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului.
După 39 de ani de activitate, la data de 6 ianuarie 1990, ca urmare a schimbării regimului, generalul-colonel Iulian Vlad a fost eliberat din funcția de ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului[3] și a fost trecut în rezervă.[4]
În 31 decembrie 1989 este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare. După 4 ani de închisoare a fost grațiat.
A murit la data de 30 septembrie 2017.[5]
Implicarea în evenimentele din decembrie 1989
[modificare | modificare sursă]Arestarea generalului Iulian N. Vlad, la 31 decembrie 1989, a fost realizată de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al Guvernului Petre Roman, și de generalii Nicolae Militaru, Vasile Ionel și Ion Hortopan. Generalul Nicolae Militaru împreună cu ambasadorul U.R.S.S. la București, Evghenii Tiajelnikov, au supervizat arestarea și au privit de la fereastră momentul escortării și îmbarcării generalului Vlad în transportorul blindat, alături de care era parcată limuzina ambasadorului cu drapelul sovietic arborat.[6][7] Generalului Vlad i-au fost intentate trei procese, sentințele cumulate însumând 24 de ani și șase luni de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunea care a avut loc la Timișoara și la București, înaintea căderii regimului Ceaușescu. A fost eliberat, potrivit legii, la 31 decembrie 1993, după efectuarea unui sfert din pedeapsa cea mai mare, la închisoarea de la Jilava. A fost eliberat din închisoare printr-o hotărâre judecătorească la 31 decembrie 1993.[8] Generalul magistrat Adrian Nițoiu, președintele completului de judecată a declarat, ulterior, față de generalul Vlad, că l-a condamnat pe nedrept, la comandă politică și ordin militar, transmise prin Silviu Brucan și generalul Vasile Ionel, consilier al președintelui României, Ion Iliescu.[9][10][11][12]
Generalului Vlad i-au fost intentate trei procese, sentințele cumulate însumând 24 de ani și șase luni de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunea care a avut loc la Timișoara și la București, înaintea căderii regimului Ceaușescu. A fost eliberat, potrivit legii, la 31 decembrie 1993, după efectuarea unui sfert din pedeapsa cea mai mare, la închisoarea de la Jilava. A fost eliberat din închisoare printr-o hotărâre judecătorească la 31 decembrie 1993.[13] Generalul magistrat Adrian Nițoiu, președintele completului de judecată a declarat, ulterior, față de generalul Vlad, că l-a condamnat pe nedrept, la comandă politică și ordin militar, transmise prin Silviu Brucan și generalul Vasile Ionel, consilier al președintelui României, Ion Iliescu.[14][15][16][17]
Distincții
[modificare | modificare sursă]A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[18]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Membrii CC al PCR (PDF)
- ^ Generalul Iulian N. Vlad a murit! Istoria unui om, un om pentru Istorie., Evenimentul zilei... și altele, accesat în
- ^ Decretul nr. 25 din 6 ianuarie 1990 privind eliberarea din funcție a unor generali
- ^ Decretul nr. 26 din 6 ianuarie 1990 privind trecerea în rezervă a unor generali
- ^ Generalul Iulian N. Vlad a murit! Istoria unui om, un om pentru Istorie., Aurel Rogojan, 1 octombrie 2017, Evenimentul Zilei.
- ^ Petre Neghiu & Alexandru Omeag, „Ambasadorul URSS în România, Evghenii Tiajelnikov, și scenariul arestării generalului Vlad” în revista „Periscop”, nr. 1(37), Anul X-ianuarie-martie 2017, p124-128
- ^ Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, București, 2011
- ^ Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România, pg. 49
- ^ Aurel I. Rogojan, „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema Baia Mare, 2017, pp. 447; 503-504;
- ^ Ex-senatorul Florea Voinea, mijlocitor al întâlnirilor generalului Nițoiu cu generalul Vlad, relatări publice cu prilejul lansării la București, Târgul de carte „Gaudeamus”, 24 noiembrie 2017;
- ^ Slatina, Biblioteca județeană Olt „Ion Minulescu”, 18 ianuarie 2017;
- ^ Craiova, Biblioteca județeană Dolj „Alexandru și Aristia Aman”, 18 decembrie 2017
- ^ Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România, pg. 49
- ^ Aurel I. Rogojan, „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema Baia Mare, 2017, pp. 447; 503-504;
- ^ Ex-senatorul Florea Voinea, mijlocitor al întâlnirilor generalului Nițoiu cu generalul Vlad, relatări publice cu prilejul lansării la București, Târgul de carte „Gaudeamus”, 24 noiembrie 2017;
- ^ Slatina, Biblioteca județeană Olt „Ion Minulescu”, 18 ianuarie 2017;
- ^ Craiova, Biblioteca județeană Dolj „Alexandru și Aristia Aman”, 18 decembrie 2017
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România. Vol. 4. Partea a II-a
- Raportul generalului Iulian Vlad către Nicolae Ceaușescu cu privire la întâlnirea de la Malta Gorbaciov-Bush, 2-3 decembrie 1989
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- General-colonel Iulian Vlad. O biografie , 21 decembrie 2015, Dumitru Lăcătușu, "Contributors"
- 22 decembrie 1989: ziua în care Securitatea a ars dosare, 22 decembrie 2015, Madalin Hodor, "Revista 22"
- Foștii șefi ai Securității, găsiți vinovați după 20 de ani, 16 ianuarie 2010, Mirela Corlățan, Evenimentul zilei
- Generalul Vlad, negaționismul securist și cancerul sufletelor, 9 decembrie 2011, Vladimir Tismăneanu, HotNews
- Adevărul nu poate fi siluit. Cum vor intra Iulian Vlad și Ion Iliescu în istorie Arhivat în , la Wayback Machine., 12 decembrie 2011, Hydepark.ro
- ro Raportul Tismăneanu pag. 665
- Gen. (r) prof. Petru Neghiu, președinte ACMRR-S.I.E.: „Generalul Iulian Vlad trebuie declarat EROU NAȚIONAL. A salvat România în 1989!”, Jeanina Năstase, Evenimentul Zilei (evz.ro)
Predecesor: Nicolae Pleșiță |
Șefii structurilor de informații până în 1990 1987 - 1989 |
Succesor: Aristotel Stamatoiu |
- Nașteri în 1931
- Decese în 2017
- Comuniști români condamnați
- Deputați români în Marea Adunare Națională
- Generali ai Securității
- Înmormântări în Cimitirul Ghencea
- Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român
- Persoane grațiate sau amnistiate
- Secretari de stat ai României
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român