Isaak Pomeranciuk
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Isaak Iacov Pomeranciuk (n. , Varșovia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un fizician sovietic de origine ebraică.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A absolvit Institutul Politehic din Leningrad (1936), ulterior lucrând la Institutul fizico-tehnic din Harkov, la instituții de învățământ din Moscova și Leningrad. În anul 1937, lucrând la Harkov, a fost exclus din comsomol pentru legături cu Landau. A fost nevoit să plece la Moscova, unde s-a angajat ca lector la Institutul de pielărie și a susținut teza de doctorat.
În anii 1940-1943 lucra la Institutul de fizică din Moscova, iar în anii 1943-1946 în laboratorul N2 al academiei de științe. În anul 1946 este șef al laboratorului N3 al Academiei de științe (ulterior - Institutul de fizică teoretică și experimentală din Moscova) și, concomitent, profesor de fizică teoretică la Institutul de ingineri fizicieni din Moscova. A fost șef al secției de teorie la Institutul de Fizică teoretică și experimentală, condus de A.I. Alihanov. În anii de după război se ocupă de calculul balanței energetice a bombei cu hidrogen.
În anul 1953 este ales membru-corespondent al Academiei de științe din URSS. În anul 1955 a semnat "Scrisoarea celor 300", care critică activitatea academicianului Trofim Lîsenko în domeniul geneticii. În anul 1964 este ales membru al Academiei de stiințe din URSS. Isaak Pomeranciuk a creat o școală de fizicieni-teoreticieni.
Discipoli
[modificare | modificare sursă]- V.B. Berestețkii
- V.N. Gribov
- Lev Okun
- Igor Kobzarev
- Isai Gurevici
- Karen Ter-Martirosian
Opera
[modificare | modificare sursă]Are lucrări în domeniul fizicii temperaturilor joase, teoriei radiației (în particular a celei sincrotrone, in particular, a fost cel , care a prezis existența radiației sincrotrone la mișcarea electronilor in betatron[4]), teoriei conductibilității termice a dielectricilor, teoriei împrăștierii neutronilor în cristale, fizicii nucleare în general și teoriei împrăștierii neutronilor pe nuclee atomice, razelor cosmice. În anii 1940-1950 a dezvoltat teoria creării particulelor prin împrăștiere, domeniu în care a fost unul dintre cei mai mari specialiști. În anul 1958 a formulat una dintre teoremele importante din fizica energiilor înalte: la energii înalte secțiunile de reacție a particulelor și antiparticulelor cu nuclonii sunt egale.
Denumirea lucrărilor principale în limba română:
- A.I. Ahiezer, I. Pomeranciuc. Unele probleme de teorie a nucleului, Moscova, Gostehizdat
- I. Pomeranciuc. Colecție de lucrări științifice, Moscova, vol.1-3, 1972
- Introducere în teoria sistemelor neutronice de multiplicare (reactorilor)
Distincții și premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul de stat al URSS (1950 - pentru prezicerea radiației sincrotrone în colaborare cu Dmitri Ivanenko, 1954)
- Ordinul Lenin
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Genealogia matematicienilor
- ^ a b Bolșaia rossiiskaia iențiklopedia. Ielektronnaia versia, accesat în
- ^ a b c Померанчук Исаак Яковлевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ St. Balan ( coordonator), Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale, București, 1979, p.191
Referințe
[modificare | modificare sursă]- Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Chișinau, Redacția principală a Enciclopediei
- Gheorghe Brătescu (red. principal). Personalități ale științei. Mic dicționar. Editura Științifică și enciclopedică, București, 1971
- Dicționar cronologic al Științei și tehnicii universale, Editura enciclopedică, București
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Principalele lucrări în bazele de date:
