Iolanda Balaș

Jocurile Olimpice
Aur	Roma 1960	săritura în înălțime
Aur	Tokio 1964	săritura în înălțime
Campionate Europene
Argint	Berna 1954	săritura în înălțime
Aur	Stockholm 1958	săritura în înălțime
Aur	Belgrad 1962	săritura în înălțime
Universiade
Aur	Paris 1957	săritura în înălțime
Aur	Torino 1959	săritura în înălțime
Aur	Sofia 1961	săritura în înălțime

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs-Sőtér Jolán; n. 12 decembrie 1936, Timișoara, România – d. 11 martie 2016, București, România^[9]) a fost campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.

Familia

Tatăl ei, Frigyes, de meserie lăcătuș, provenit dintr-o familie româno-maghiară, a fost soldat în armata ungară și a rămas la Budapesta după al doilea război mondial. Mama Iolandei, Etel Bozsó, a fost casnică.^[10] Iolanda a devenit cetățean ungar în 1947, dar chiar și așa autoritățile române au refuzat acordarea dreptului de plecare în Ungaria. În interviul acordat după ce a participat la ședința comună de guvern româno-ungară (Tăriceanu-Gyurcsány) desfășurată la Sibiu în anul 2005 a relatat: „M-am născut în decembrie 1936 la Timișoara, oraș care atunci încă semăna cu un europolis. Părinții și rudele sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această șansă. (...) Sper totuși că pe lângă români, și maghiarii sunt mândri de mine.”^[11] Iolanda Balaș a fost căsătorită cu Ioan Soter din 1967.^[2]

Primii pași în sport

Iolanda Balaș, de religie romano-catolică, a urmat Liceul Catolic de Fete din Timișoara, unde călugărițele țineau cu strictețe orele de sport.^[12]^[13]

Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu. În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua).^[2] Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive^[14], depășind recordul său mondial de 14 ori, purtându-l de la 1,75 m la 1,91 m.^[2]

Performanțe

Primul ei record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor, dar după două luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sărit 1,77 m. În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961. Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78 m. Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reușește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.

Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.

După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puțin.

Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul ei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954.

După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. În perioada 1990 - 2005, Iolanda Balaș a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA).^[2]

Distincții

Iolanda Balaș a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa I (1960), Ordinul Steaua României clasa a IV-a (1962), Ordinul Meritul Sportiv clasa I (1966), Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2000), Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004), Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor (2006) și post-mortem Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer (2016).^[2]^[15]^[16]

Ea a fost cetățean de onoare al orașului Timișoara (1998) și al municipiului București (2001).^[17]

În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea regelui Mihai, în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.^[18]^[19]

În anul 2012 a fost inclusă în memorialul „IAAF Hall of Fame”.^[20]

Realizări

An	Competiție	Locație	Loc	Note
1954	Campionatul European	Berna, Elveția	2	1,65 m
1956	Jocurile Olimpice	Melbourne, Australia	5	1,67 m
1957	Universiada	Paris, Franța	1	1,66 m
1958	Campionatul European	Stockholm, Suedia	1	1,77 m
1959	Universiada	Torino, Italia	1	1,80 m
1960	Jocurile Olimpice	Roma, Italia	1	1,85 m
1961	Universiada	Sofia, Bulgaria	1	1,85 m
1962	Campionatul European	Belgrad, Iugoslavia	1	1,83 m
1964	Jocurile Olimpice	Tokio, Japonia	1	1,90 m
1966	Jocurile Europene în sală	Dortmund, Germania	1	1,76 m

Note

^ ^a ^b Olympedia
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g BALAȘ (SÖTER), IOLANDA Arhivat în 19 august 2022, la Wayback Machine., Enciclopedia educației fizice și sportului din România, Vol. 6, 2015, p. 33
^ ^a ^b Yolanda Balas, Gran Enciclopèdia Catalana
^ ^a ^b Iolanda Balas, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ Iolanda Balas, banca de date a Asociației Internaționale a Federațiilor de Atletism[*]
^ Iolanda Balas est morte (în franceză)
^ Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc
^ Ce spunea despre boală Iolanda Balaș Söter înainte de a muri
^ „Doliu în sportul românesc » S-a mai dus o legendă: Iolanda Balaș Soter a murit astăzi”. Gazeta Sporturilor. 11 martie 2016.
^ Áros Károly. „Az egyetemes magyar sport nagyjai: Balázs Jolán - Personalitatile sportului maghiar universal”. Accesat în 13 februarie 2016.
^ Ághassi Attila. „Îmi pare rău că n-am câștigat olimpiade pentru Ungaria”. Accesat în 18 noiembrie 2005.
^ A învățat să alerge la școala măicuțelor, Adevărul, 25 decembrie 2011.
^ Ei sărbătoresc astăzi Paștile, Libertatea, 22 martie 2008.
^ Mazdon, S.J.: "Iolanda Balas - 150 Wins In a Row", Track Stats, Vol 29 No 4, December 1991
^ DECRET nr. 1.376 din 11 decembrie 2006 privind conferirea Ordinului național Steaua României în grad de Comandor, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.010 din 19 decembrie 2006
^ Iolanda Balaș, decorată post-mortem de președintele țării cu Ordinul Național ”Steaua României”, Digisport, 11 martie 2016
^ Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc, Agenția de presă RADOR, 12 decembrie 2022
^ Decorația Regală Nihil Sine Deo, casamajestatiisale.ro
^ Iolanda Balaș, Ivan Patzaichin și Cristian Țopescu au primit decorația regala "Nihil Sine Deo", Mediafax, 13 septembrie 2010
^ High Jump legends Balas and Kostadinova to be inducted into the IAAF Hall of Fame (în engleză), Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism, 13 octombrie 2012

Vezi și

Lista recordurilor mondiale la atletism feminin până în anul 1970

Legături externe

Materiale media legate de Iolanda Balaș la Wikimedia Commons

Iolanda Balaș la Comitetul Olimpic și Sportiv Român
en Iolanda Balaș la World Athletics
en Iolanda Balaș la Olympedia.org
Mândru că sunt român: Iolanda Balaș, doamna care a stăpânit atletismul, 30 noiembrie 2012, Marius Doroftei, Ziare.com
Vă rugăm, liniște! Sare Iolanda Balaș!, 1 martie 2004, Jurnalul Național
Ultimele știri din presa românească despre „Iolanda Balaș” la Newskeeper

Interviuri

Iolanda Balaș Soter - "Sportul mi-a dat această viață, viața mea este a sportului", Bogdana Tihon Buliga, Formula AS - anul 2009, numărul 896
Iolanda Balaș-Söter: „O să luăm cel puțin două medalii la Londra“, 12 octombrie 2010, Ștefan Găvan, Adevărul
Iolanda Balaș Söter: Nu mă interesa medalia. Vizam recordul! Arhivat în 15 aprilie 2013, la Wayback Machine., 31 ianuarie 2011, Q Magazine

[a9122a5efb34c3b92eefb9d8fe8c6399-1] Olympedia

[enciclopedia-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g BALAȘ (SÖTER), IOLANDA Arhivat în 19 august 2022, la Wayback Machine., Enciclopedia educației fizice și sportului din România, Vol. 6, 2015, p. 33

[3dbe08fb1550308cf7ef48c3cae9d554-3] Yolanda Balas, Gran Enciclopèdia Catalana

[0be31c14184aed96e92802d92d105829-4] Iolanda Balas, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

[6bc99bd9572aaa7cf564f91ad42c780b-5] Iolanda Balas, banca de date a Asociației Internaționale a Federațiilor de Atletism[*]

[2bbd92e41eb3c13cb554531c395d40ed-6] Iolanda Balas est morte (în franceză)

[464f9dc8162548e79e12ae30f287d167-7] Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc

[62939d31fdaf8e4372524164355e3420-8] Ce spunea despre boală Iolanda Balaș Söter înainte de a muri

[9] „Doliu în sportul românesc » S-a mai dus o legendă: Iolanda Balaș Soter a murit astăzi”. Gazeta Sporturilor. 11 martie 2016.

[10] Áros Károly. „Az egyetemes magyar sport nagyjai: Balázs Jolán - Personalitatile sportului maghiar universal”. Accesat în 13 februarie 2016.

[:0-11] Ághassi Attila. „Îmi pare rău că n-am câștigat olimpiade pentru Ungaria”. Accesat în 18 noiembrie 2005.

[12] A învățat să alerge la școala măicuțelor, Adevărul, 25 decembrie 2011.

[13] Ei sărbătoresc astăzi Paștile, Libertatea, 22 martie 2008.

[14] Mazdon, S.J.: "Iolanda Balas - 150 Wins In a Row", Track Stats, Vol 29 No 4, December 1991

[15] DECRET nr. 1.376 din 11 decembrie 2006 privind conferirea Ordinului național Steaua României în grad de Comandor, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.010 din 19 decembrie 2006

[16] Iolanda Balaș, decorată post-mortem de președintele țării cu Ordinul Național ”Steaua României”, Digisport, 11 martie 2016

[17] Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc, Agenția de presă RADOR, 12 decembrie 2022

[18] Decorația Regală Nihil Sine Deo, casamajestatiisale.ro

[19] Iolanda Balaș, Ivan Patzaichin și Cristian Țopescu au primit decorația regala "Nihil Sine Deo", Mediafax, 13 septembrie 2010

[worldathletics-20] High Jump legends Balas and Kostadinova to be inducted into the IAAF Hall of Fame (în engleză), Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism, 13 octombrie 2012

[3]