Sari la conținut

Grigore N. Filipescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore N. Filipescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Geneva, Geneva, Elveția Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Filipescu[1]
noble Marie Moret de Blaremberg[*][[noble Marie Moret de Blaremberg (28 Feb 1865 Bucuresti - 1 Dec 1954 Bucuresti, Romania)|​]][1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
avocat
politician
inginer
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Alma materLycée Louis-le-Grand
Universitatea din Paris
ETH Zürich

Grigore N. Filipescu (n. , București, România – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un avocat, inginer, om politic și ziarist român. A fost primul dintre cei cinci copii ai lui Nicolae Filipescu și ai Maria Blaremberg. A fost membru al Partidului Conservator-Democrat, al Partidului Poporului, iar, din 1929, a înființat Liga Vlad Țepeș. A fost director al ziarului Epoca.

Grigore N. Filipescu, un oportunist „disponibil pentru orice”, ale cărui servicii au fost răsplătite cu funcția de director al Societății de Telefoane, prin mijlocirea căreia se puteau intercepta convorbirile, a întreprins în ziarul Epoca o campanie de discreditare și de compromitere a lui Barbu A. Știrbey[2] care a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea. „Zevzec de o isterie deșuchiată”, este caracterizarea pe care i-o face Grigore Gafencu.[necesită citare]

  1. ^ a b Genealogics 
  2. ^ Dumitru Hâncu, Schițe pentru un tablou de epocă (1930-1940), Editura Vivaldi, București, 2010, ISBN: 973-150-050-8